…domină, ca personaje principale, cele două texte epice reunite într-un singur volum, apărut recent la Editura Polirom: micul roman Dușmanca și nuvela Balul. În ambele narațiuni, o fiică se răzbună pe mama prea ocupată cu viața ei amoroasă ori cu ambițiile sociale: Gabri simte o ură cumplită față de mama ei, care le-a lăsat pe ea și pe sora ei să trăiască la voia întâmplării, Antoinette Kampf înțelege că nu contează pentru mama ei decât ca posibil ajutor ori obstacol în etalarea noului statut de proaspăt îmbogățiți.
Triunghiul este același în ambele proze, format din fiica în evoluție de la copilărie la adolescență, mama frumoasă ori ambițioasă, tatăl – bărbat fără personalitate, reușind să facă avere, ce schimbă rapid statutul familiei. Toată acțiunea urmărește evoluția psihologică a personajelor feminine, iar schema folosită indică un complex al autoarei, pe care biografia îl clarifică: o mamă egoistă, dornică să se bucure de frumusețea, de luxul oferit de soț și de amanți, un tată mereu ocupat și plecat, conștiința că ea însăși este un balast, cu urâțenia și insignifianța ei.
Dușmanca are complexitate, familia alcătuită inițial din mamă, cele două fiice – Gabri și Michette, tatăl plecat în Polonia. Gabri nu-i iartă mamei moartea micuței Michette provocată de neglijența maternă, de aici încolo o observă atent. Îmbogățirea o privează pe Gabri de libertatea de a hoinări, se supune fără proteste, dar cu ranchiună tot mai adâncă, programului impus de mamă: lecții de pian, limbi străine, o supraveghere strictă, aparența unei educații severe, cu lecturi serioase, dar subminate de literatura cu tentă libertină.
Odată cu averea, intră în familie și vărul Charles, iar atracția celor doi – Francine cea frumoasă, Charles cel tânăr, arătos și viril – se manifestă instantaneu. Gabri bănuiește adulterul, apoi are și dovada clară, iar mai târziu, ajunge să fie confidenta propriei mame, după ce începe un anume plictis și sațietate din partea lui Charles. I se permit tinerei fete evadări din cercul familiei, se împrietenește cu Babette, caută micile distracții ale localurilor, plimbărilor și dansului, așadar o inițiere în viața mondenă pariziană.
Gabri cunoaște în escapadele ei cu Babette un aristocrat rus sărăcit și exilat, contele Jenia Nikitoff, care lucra ca dansator profesionist, iar misterul sufletului slav i se dezvăluie prin invitația oferită la un recital de muzică țigănească în casa altui aristocrat, de aici inițierea ei erotică – primul sărut, tandrețea, posesia împotriva voinței ei, semănând mai curând cu un viol, refuzul de a-l mai vedea pe bărbatul îndrăzneț și posesiv. În schimb, farmecul și prospețimea fetei îl tulbură pe Charles, iar relația celor doi îi aduce fetei o răzbunare cu încheiere tragică.
Nuvela Balul, considerată o capodoperă, are ca personaj pe Antoinette, care la 13 ani a încetat să mai fie o fetiță inocentă, dar n-a devenit nici adolescentă. Familia Kampf a parcurs același traseu, de la sărăcie, trai modest la bogăție bruscă, iar parvenirea se manifestă în cazul mamei ei altfel, dar ține tot de compensarea frustrărilor și umilințelor printr-o etalare a noului statut. Rosine Kampf pregătește un bal care să marcheze intrarea în „lumea bună”, iar fiica ei trăiește același sentiment de însingurare și înstrăinare ca și Gabri.
Agitația mamei, pregătirile pentru bal, invitațiile trimise unor persoane cunoscute întâmplător, pentru că, practic, familia nu aparține vreunui cerc social, transformă totul într-un soi de farsă, aparținând teatrului cruzimii care o definește pe scriitoare. Decupajele ce formează acțiunea, scenele pline de mici detalii și de gesturi semnificative conferă nuvelei accentuat caracter dramatic. De altfel, ecranizarea din 1931, cu Danielle Darieux în rolul principal, confirmă fascinația scriitoarei pentru cinematograf, căci era convinsă că scenariile și arta filmului vor schimba decisiv literatura.
În mod cert, evoluția celor două adolescente incită la o explorare psihanalitică, care ar scoate la lumină un complex devastator. Poate fi „complexul Electrei”, cum este denumit de Carl Gustav Jung: competiția unui copil cu mama pentru posesia tatălui, ce ține de configurarea identității sexuale. Complexul – pereche perfectă a celui oedipian – derivă din personajul mitologic, care a conceput împreună cu fratele ei Oreste o răzbunare îndreptată împotriva mamei lor, Clytemnestra, și a iubitului ei, Egist, pentru asasinarea lui Agamemnon, tatăl lor.
Se insinuează și „complexul Lolitei”, în atracția dintre Charles și Gabri, doar că un mare prozator, Guy de Maupasssant explorase deja alt tip de relație între mamă și fiică în „Fort comme la mort”, publicat în 1889. Romanul de mare finețe psihologică, sub semnul meditației asupra frumuseții și a îmbătrânirii, urmărește drama artistului care le iubește pe amândouă: pictorul Olivier Bertin se îndrăgostește succesiv de Anne și Annette, mamă și fiică. Prin comparație, Irène Némirovsky descoperă ceea ce s-ar putea numi „infernul adolescenței”.
Irène Némirovsky, Dușmanca. Balul, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu, Editura Polirom, 2015, 200 pag.