David J. Linden
Busola plăcerii
De ce ne plac jocurile, mâncarea nesănătoasă, alcoolul, orgasmul și marijuana
Editura All
Traducere din limba engleză și note de Loredana Maria Oprea. Plăcerea poate căpăta diverse forme. Dar, fie că este vorba de ciocolată sau sport, vodcă sau voluntariat, suntem întotdeauna în căutare de ceva nou și atrăgător. În „Busola placerii”, David J. Linden, profesor la John Hopkins University School of Medicine, dezvăluie modificările care au loc în creier când ne dedăm mâncării, sexului sau drogurilor, când medităm ori facem o faptă bună. Autorul descrie funcționarea creierului într-o manieră anecdotică, dar și pe baza unor cercetări de laborator și a unor articole științifice. El schițează, de asemenea, evolutia plăcerii, de la instinctul primar pe care îl avem în gene, până la un proces mai complex de cooptare a receptorilor de dopamină, rezultat din consumul de droguri si alcool.
Comportamentul nostru nu va fi niciodata explicat de un singur circuit cerebral sau de o singura carte. Dar Linden a facut primii pasi hotarati in depasirea acestei frontiere.
Sistemele noastre legale, religiile, sistemele educaționale sunt profund preocupate de reglementarea plăcerii – scrie profesorul american. Am creat reguli și obiceiuri bine definite în jurul sexului, drogurilor, mâncării, alcoolului și chiar al jocurilor de noroc. Închisorile sunt pline de oameni care au încălcat regulile pe care le-am impus plăcerii sau care profită încurajându-i pe alții să facă la fel.
Plăcerea nu este întotdeauna tabu. De fapt, anumitor forme ale plăcerii le este acordat un statut special. Multe dintre cele mai importante ritualuri ale noastre, care implică rugăciunea, muzica, meditația, produc, de asemenea, un fel de plăcere transcendentă și au devenit profund înrădăcinate în practica culturală umană.
Se pot construi explicații pentru plăcerea umană și reglementările acesteia utilizând metodele antropologiei culturale sau ale istoriei sociale, acestea fiind evident încercări valide și utile. Desigur, ideile și practicile care implică plăcerea umană sunt profund influențate de cultură. Totuși, ceea ce caut eu aici este un alt tip de înțelegere, mai puțin nuanțată, dar poate fundamentală: o explicație biologică transculturală. În această carte, sper să vă conving că majoritatea experiențelor din viața noastră, pe care le considerăm transcendente – fie vicii ilicite, fie ritualuri sancționate social și practici sociale la fel de diverse precum exercițiul fizic, rugăciunea meditativă sau chiar actele de caritate -, activează un circuit de plăcere al creierului, definit anatomic și biochimic. Mersul la cumpărături, orgasmul, cocaina, meditația, exercițiul, opiumul, învățarea, mâncărurile bogate în calorii, vodca, jocurile de noroc, rugăciunea, marijuana, dansatul până la epuizare și jocurile pe calculator: toate converg către un mic grup de zone interconectate ale creierului numite „circuitul de plăcere al prozencefalului medial”. Această mică masă de neuroni este locul unde se resimte plăcerea umană. Plăcerea este esențială pentru învățare; trebuie să considerăm satisfăcătoare lucrurile precum mâncarea, apa și sexul pentru a putea supraviețui și pentru a ne transmite materialul genetic generației următoare. Acest circuit de plăcere intrinsecă poate fi de asemenea cooptat prin activatori artificiali precum cocaina, nicotina, heroina sau alcoolul. Astfel, suntem predispuși din naștere să capturăm un freamăt de plăcere din diverse experiențe care variază de la cocaină la canabis, de la meditație la masturbare, de la vinul de Bordeaux la carnea de vită.
Ce parte a corpului omenesc își doresc cel mai mult societățile să o supună normelor? Ce zonă anatomică este îndeaproape reglementată de legi, interdicții religioase și moravuri sociale? Gura? Corzile vocale? Tractul reproductiv al femeii? Anusul? Niciuna dintre cele de mai sus. Desigur, este vorba despre circuitul de plăcere al prozencefalului median. Ca societate și ca indivizi, ne încăpățânăm să dobândim plăcerea și să deținem controlul asupra ei, iar acești neuroni din adâncul creierului nostru sunt centrul acestei lupte.
Tot acești neuroni acoperă și un alt câmp de luptă. Partea întunecată a plăcerii este dependența. A devenit din ce în ce mai clar faptul că dependența este asociată cu schimbări de lungă durată ale funcțiilor electrice, morfologice și biochimice ale neuronilor și ale conexiunilor sinaptice din cadrul circuitului de plăcere al prozencefalului median. Se pare că aceste schimbări stau la baza multora dintre aspectele terifiante ale dependenței, inclusiv toleranța (nevoia de doze din ce în ce mai mari în consumul de droguri), pofta, sevrajul și recidiva. Incitant e faptul că aceste schimbări persistente par să fie aproape identice cu experiența și schimbările cauzate de învățare în circuitul neural, care sunt utilizate în alte regiuni cerebrale pentru a stoca amintiri. În acest fel, memoria, plăcerea și dependența sunt interrelaționate. Analiza bazei moleculare a schimbărilor persistente în circuitul de plăcere al creierului este foarte promițătoare pentru dezvoltarea medicamentelor și a altor terapii ce pot ajuta oamenii să se elibereze de diferite tipuri de dependențe, fie droguri, mâncare, sex sau alte comportamente compulsive precum jocurile de noroc.
Totuși, schimbările cauzate de experiență în circuitele de plăcere ale creierului nu sunt implicate doar în dependență. Circuitele noastre de plăcere nu sunt activate doar de recompense ca mâncarea, apa și sexul (sau scurtcircuitate de droguri). Mai degrabă, combinația dintre învățarea asociativă și plăcere a creat nici mai mult, nici mai puțin decât un miracol cognitiv: putem fi motivați de plăcere în atingerea unor țeluri complet arbitrare – țeluri care pot sau nu să aibă o valoare evoluționistă adaptivă. Să ne gândim la reality-show-uri și la jocul de curling. Pentru noi, oamenii (și probabil și pentru alte primate și cetacee), simple idei pot activa circuitul de plăcere. Acest lucru face ca existența noastră umană să fie incredibil de complicată.
Se poate scrie o carte despre circuitele plăcerii in creier care să nu vorbească despre molecule și care să fie mult prea simplistă, dar acest lucru ar însemna să tratăm superficial unele dintre cele mai interesante și importante chestiuni; așadar nu veți găsi acest lucru aici. Dacă veți porni alături de mine în călătorie și veți încerca doar puțin să învățați câteva elemente de bază din domeniul neuroștiinței (sau dacă ați învățat deja aceste lucruri), eu mă voi strădui să vă ofer o explorare dinamică și plăcută a bazei celulare și moleculare a plăcerii umane, a experienței transcendente și a dependenței.