Chinezii l-au numit “Marele Zid Subteran” – o rețea vastă de tunele proiectată să ascundă arsenalul sofisticat al țării. În ultimii trei ani, un mic grup de studenți de la Universitatea Georgetown a avut altă denumire: temă pentru acasă.

Conduși de profesorul lor, un fost oficial al Pentagonului, ei au tradus sute de documente, au cercetat imagini din satelit, au obținut documente militare chineze secrete și au analizat sute de gigabiți de informație online, reușind în final să ofere cea mai completă bază de date publică despre tunelele săpate de Corpul al Doilea al Artileriei, o divizie secretă al armatei chineze, care se ocupă de protejarea și depozitarea rachetelor balistice și a focoaselor nucleare, scrie Washington Post.

Studiul care urmează să fie lansat a generat deja o audiere în Congresul SUA și circulă printre oficiali de rang înalt de la Pentagon, inclusiv adjunctul Forțelor Aeriene.

Atenția celor mai mulți lideri militari se îndreaptă însă spre concluzia celor 363 de pagini ale studiului care arată că arsenalul nuclear al Chinei ar putea fi de câteva ori mai mare decât estimările experților din cadrul armatei, respectiv circa 3.000 de focoase.

“Nu este tocmai o știre șoc, dar studiul este coroborat acum cu ceea ce știam deja pe baza informațiilor secrete”, a declarat un strateg de la Departamentul Apărării, sub protecția anonimatului.

Criticii studiului contestă însă metodele de cercetare, care se bazează mult pe informațiile care circulă pe Internet, pe imaginile furnizate de serviciul Google Earth, și poate cea mai naivă dintre toate, un serial documentar despre artileriștii chinezi. Cea mai mare critică vine de la activiștii mișcării de neproliferare nucleară, care sunt îngrijorați că astfel de studii ar putea submina eforturile de dezarmare care se fac în prezent.

Profesorul care a condus studiul, Phillip A. Karber, 65 de ani, a fost strateg-șef în perioada Razboiului Rece, fiind subordonat direct secretarului Apărării și Șefului de Stat Major al SUA. Reputația sa vine însă dinainte de această perioadă, când, lucrând cu Henry Kissinger – pe atunci consilier la Casa Albă în probleme de securitate națională – a strâns informații despre puterea militară reală a forțelor sovietice.

Karber a pornit cercetarea în urmă cu trei ani, după ce un cutremur din provincia chineză Sichuan a rezultat în modificări suspecte ale solului și intervenții majore ale echipelor de decontaminare nucleară. Profesorul a analizat imaginile pe care le-a obținut din regiune cu studenții săi de la Georgetown, întâi pentru câteva ore pe săptămână.Cei câțiva studenți de la început au crescut într-o grupă de peste 20 de persoane, pe măsură ce Karber recruta unu-doi studenți vorbitori de chineză pe semestru. Provocarea majoră a fost traducerea volumului uriaș de informații care începea să fie dezvăluit de autoritățile chineze pentru a populariza în fața cetățenilor magnitudinea forței militare. După cum spune Karber, “toată lumea știa că tunelele există, însă nimeni nu avea vreo idee despre structura lor”.

Studențiii cooptați de Karber pentru traducerea informațiilor au reușit să obține de la legăturile lor din China și un manual de 400 de pagini al Corpului de Artilerie, disponibil în mod normal doar pentru membri ai armatei. Documentul a fost foarte util pentru identificarea procedurilor de lansare a rachetelor din tunelurile unde erau depozitate.

În luna decembrie a anului 2009, pe măsură ce studenții lui Karber începeau să facă progrese, Armata Chineză a recunoscut public pentru prima dată existența unor tuneluri consttruite de Corpul al Doilea de Artilerie. Conform raportului oficial, China are circa 5.000 de kilometri de astfel de tuneluri.

Amnințarea nucleară a fost concentrată timp de mai multe decenii în două părți: SUA, cu 5.000 de focoase nucleare, și Rusia cu 8.000, însă China a fost trecută cu vederea mai mereu, până în prezent, pe baza presupunerii că deține între 80 și 400 de focoase, situație care s-ar putea schimba însă după raportul lui Karber.

Având în vedere lipsa de transparență a Chinei în ceea ce privește arsenalul nuclear, Karber argumentează că experții trebuie să lucreze cu supoziții care de multe ori pot fi eronate. El dă ca exemplu o situație din Rusia, unde s-a deplasat cu fostul secretar al Apărării Franc Carlucci pentru a discuta securizarea arsenalului nuclear sovietic. SUA a oferit circa 20.000 de canistre de securizare a focoaselor nucleare, pe baza informațiilor furnizate de experți. Când au ajuns în Rusia, generalii ruși i-au spus că ar avea nevoie de 40.000.