Mihai Vișinescu este un regizor care are, pe lângă pasiunea pentru documentare, una pentru albume unicat. Despre ele a și vorbit într-un interviu publicat de „Ziarul de duminică”, în urmă cu câțiva ani: „O carte este un spectacol. O carte este un film. Un film îl poți viziona și după o sută de ani. O carte, la fel.” Albumele le publică la propria editură, Alexis, cu colaboratori aleși pe sprânceană. Sunt casete de dimensiuni mari în interiorul cărora cititorul găsește planșe independente cu text și imagini. Așa au apărut „Dorel Zaica și Ucenicii”, „Constantin Gavenea – Lumea văzută printr-o lacrimă”, „Albumul unei prietenii: Nichita Stănescu-Vladimir Zamfirescu”. Așa i se explică și deviza: De ce să ai o viață simplă, când poți avea una complicată?
Din păcate, toate aceste superbe albume sunt foarte scumpe și niciunul nu s-a găsit și nu se găsește în vreo librărie. Cum să ajungă la ele publicul doritor e cam dificil. Trebuie să-l cunoști pe Mihai Vișinescu sau să cunoști pe cineva care-l cunoaște pe Mihai Vișinescu ca să ajungi la albume.
La fel se întâmplă și cu „Mari români”, albumul lansat la sfârșitul lunii ianuarie sub egida Institutului Cultural Român, un album bilingv româno-englez – „Mari români de pretutindeni/ Outstanding Romanians Far and Wide” – apărut în condiții grafice excepționale la Editura Alexis.
Albumul este însoțit și de o serie de filme documentare intitulată „Gândit în România” (dedicată unor mari inventatori români: Victor Babeș, Anghel Saligny, Petrache Poenaru, Emil Palade, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ana Aslan, Ion Cantacuzino, Hermann Oberth, Nicolae Vasilescu Karpen, Gogu Constantinescu și Traian Vuia). La ambele proiecte au contribuit regizorul Dan Mironescu, scenaristul Emanuel Bădescu, compozitorul Petru Margineanu și editorul Gabriel Coroiu.
Albumul „Mari români de pretutindeni/ Outstanding Romanians Far and Wide” a fost realizat după un concept de Mihai Vișinescu și include prezentări ale unor personalități originare din România, care au fost remarcate în străinătate (Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, George Pomutz, Dora D’Istria, Emanuil Gojdu, Eudoxiu Hurmuzachi, Nicolae Tesla, George Enescu, Iulis Popper, Elena Văcărescu, Haricleea Darclée, Clara Haskil, Traian Vuia, Martha Bibescu, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu, Tristan Tzara, Gogu Constantinescu, Elvira Popescu, Victor Brauner, Vladimir Ghika, Jean Yonnel, Richard Wurmbrand, Matila Ghyka, Benjamin Fondane, Gherasim Luca, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ștefan Baciu, Dinu Lipatti, Alexandru Șafran, Ștefan Lupașcu, Constantin Brăiloiu, Alexandru Busuioceanu, Sergiu Celibidache, Alexandru Ciorănescu, Paul Celan, Isidore Isou, Ionel Perlea, Eugen Ionescu, Eugen Drăguțescu, Constantin Silvestri, Vintilă Horia, Monica Lovinescu, Eugen Coșeriu, Andrei Scrima, Nicolae Georgescu-Roegen, E.G.Robinson, George Emil Palade, Ioan Petru Culianu – în total cincizeci de personalități, mult sub numărul românilor care au dus faima țării pe alte meleaguri). Toate personalitățile sunt prezentate în funcție de anul în care au realizat un fapt prin care s-au distins, prin urmare nu le veți găsi în ordine strict cronologică. Autorii albumului: Dan Mironescu și Emanuel Bădescu. Cuvânt înainte – Radu Boroianu, președintele Institutului Cultural Român. Introducere – Basarab Nicolescu. Colecția de planșe cuprinde fotografii de arhivă, documente, biografii esențiale și gânduri ale ale unor personalități originare din România, care au fost remarcate în străinătate.
„Nu vă aflați în fața unei lucrări exhaustive dedicate acelor personalități deosebite, originare din România, care și-au câștigat onorurile creativității lor deosebite în afara frontierelor României, când mai mari, când mai mici – scrie Radu Boroianu. Este o alegere subiectivă, și prin aceasta, asumat, subiectivă. În același timp, o rememorare a cincizeci dintre numele marilor români, dispăruți și unii dintre ei pe nedrept uitați sau fals catalogați. Numărul acestor noi forme de remarcare a talentului și inventivității unora ce fie nu au fost înțeleși în epocă, fie au fost alungați (din țară sau din memoria colectivă) pe nedrept, vor fi, de aici încolo, o preocupare a Institutului Cultural Român. Nu voi putea uita momentul de enormă emoție când am intrat în prima formă de expunere a atelierului brâncușian după moartea marelui sculptor. Vizibilă fiind emoția, unul dintre custozii expoziției din Palais Tokyo m-a întrebat intrigat de unde sunt. I-am răspuns că din România. Răspunsul lui m-a indignat! Păi, ce legătură aveți voi, custozii, cu BRÂNCUȘI? Iată de ce, vă invit să parcurgeți cu atenție acest mic îndreptar și să-i rememorăm împreună cu unul dintre marii cărturari români de astăzi, profesorul universitar francez și academician român, Basarab Nicolescu. Brandul de țară? Falsă întrebare. Fiecare dintre cei aleși de alcătuitori, fiecare din creațiile lor ar putea să fie un brand al țării noastre. Valoarea lor este valoarea perenă românească.”