Șeful Băncii Centrale Europene, Mario Draghi anunță moartea modelului social european, dar se pregătește să avanseze băncilor un nou cec de 500 mld. euro pentru restabilirea încrederii “piețelor”, în vreme ce oamenilor li se cere o austeritate fără precedent!
Modelul social European este mort: niciodată un bancher central nu a vorbit cu atâta brutalitate despre criza pe care o traversează Europa.
Într-un interviu pentru Wall Street Journal, Draghi spune ceea ce nimeni nu a îndrăznit până acum să afirme. Fostul bancher de la Goldman Sachs susține că salvarea euro va avea un preț scump și nu există scăpare în afara unei austerități foarte dure în toate țările supraîndatorate. Acest lucru implică, susține el, renunțarea la modelul social fondat pe securitatea locurilor de muncă și a redistribuirii sociale generoase. Acest model pe care Europa și-a bazat prosperitatea după al doilea război mondial, a dispărut (“has gone”), estimează Draghi care amintește jurnaliștilor de la WSJ formual economistului german Rudi Dornbusch : “Europenii sunt atât de bogați încât își permit să plătească oameni ca să nu muncească. (…)That’s gone”
Intervenția șefului BCE ar putea fi o provocare, cu câteva zile înainte ca banca centrală să pregătească o nouă ieșire pe piețe și să “arunce” cu 500 mld. euro. Miercuri 29 februarie băncile comerciale vor putea, din nou, să împrumute de la BCE cantități nelimitate de euro în numele salvării monedei unice.
Dar cum se poate împăca acest lucru cu austeritatea pe care o predică Draghi cetățenilor? Fără discuție, se va ridica din nou problema: “omori” deja sistemul social ca să salvezi băncile?
Argumentele lui Draghi sunt următoarele: orice abdicare de la ambițiile programelor de dezîndatorare publică va provoca o reacție imediată a piețelor care vor împinge dobânzile în sus, făcând și mai grea, dacă nu imposibilă, restabilirea echilibrului finanțelor publice. Ceea ce i s-a întâmplat Greciei.
Potrivit lui Draghi, mai degrabă treci printr-un purgatoriu sever al reformelor structurale pentru a restabili încrederea piețelor, decât să petreci zece ani teribili sub presiunea acelorași piețe.