Mario Monti, succesorul desemnat al lui Silvio Berlusconi, un politician echilibrat, în vârstă de 68 de ani, recunoscut pentru competența economică, este opusul pasionalului Il Cavaliere, acuzat de subminarea credibilității țării prin scandaluri și procese care au afectat Guvernul.
Mario Monti, supranumit și “cardinalul”, și-a creat o reputație de om competent și independent, în timpul celor zece ani cât a fost comisar european, în perioada 1994-2004.
Un semn că lucrurile s-au schimbat este faptul că fotoreporterii și cameramanii îl așteptau pe Monti, duminică dimineața, la Roma, să iasă de la slujba de la biserică și nu în fața tribunalelor sau a vilelor luxoase, unde îl așteptau paparazzi pe Berlusconi, informează Mediafax.
La insistențele unui grup de jurnaliști, Monti s-a mulțumit să le vorbească despre vreme. “Ați văzut? Ce zi splendidă!”. În paralel, Berlusconi, care a plecat de la putere huiduit, se declara “mândru” de acțiunile sale și afirma că se vede, deja, “reluând drumul Guvernului”.
Amator de mers cu bicicleta, Monti recunoaște că nu este “prea sociabil”. “Chiar dacă nu mi le amintesc și nu le spun prea bine, îmi plac mult bancurile. Berlusconi are un adevărat talent în a le spune”, declara el, în 2005, într-unul dintre rarele sale interviuri.
Numit senator pe viață, miercuri, de către președintele italian Giorgio Napolitano, el a fost lăudat, deja, de directoarea Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde. “Este un om de mare calitate, cu care am avut întotdeauna un dialog fructuos și extrem de călduros”, a declarat ea.
Foarte discret de când numele său apare pe prima pagină a ziarelor, în ultimele luni Monti și-a multiplicat intervențiile asupra crizei. “Trebuie să fie realizate reforme nepopulare, unind facțiunile mai raționale ale fiecărui partid politic”, îndemna el, la 23 septembrie.
“Cred că o anumită cunoaștere a problemelor nu dăunează”, spunea el recent.
Născut la 19 martie 1943, la Varese (nord), Mario Monti devine celebru la prestigioasa Universitate Bocconi din Milano, cunoscută pentru cea mai bună facultate de economie din Italia.
El își continuă studiile în Statele Unite, la Universitatea Yale, pe care a absolvit-o în 1965, unde studiază cu James Tobin, laureat al Premiului Nobel, creatorul unui proiect de taxare a tranzacțiilor care îi poartă numele.
În 1970, începe să predea la Universitatea din Torino, pe care o părăsește în 1985, pentru a deveni profesor de economie politică la Bocconi, unde ocupă succesiv posturile de director al Institutului de Economie Politică, rector și președinte, în 1994, o funcție pe care o deține și în prezent.
În 1994, el este propus de primul Guvern al lui Berlusconi într-un post de comisar european. Jacques Santer, președintele Comisiei din perioada respectivă, îi încredințează postul de comisar pentru Piața Internă.
În 1999, Guvernul de stânga al lui Massimo D’Alema îl confirmă la Comisie, unde primește de la președintele acesteia, compatriotul său Romano Prodi, mult râvnitul post de comisar pentru Concurență, lucru care confirmă imaginea sa de neimplicare politică.
În timpul mandatului său, Comisia își consolidează activitățile antitrust, iar Mario Monti își creează imaginea de comisar dur, “impermeabil la presiuni”.
Indiferent de natura interlocutorului său, lui Mario Monti “nu îi place, atunci când există reguli, să aibă impresia că acestea sunt scurtcircuitate”, afirmă persoane din anturajul său. Fostul comisar european este “un cardinal”, “o personalitate dificil de pătruns”.
Cu toate că este foarte “curtenitor”, deși este căsătorit de aproximativ 40 de ani (cu aceeași femeie) și are doi copii, Monti nu este mai puțin ferm. “Vă poate trimite în fața călăului inchiziției, vorbindu-vă foarte politicos, dacă el crede că acest lucru este just și necesar”, a declarat această sursă, salutând totodată experiența acestui doctor în economie.
Într-un articol publicat în februarie 2000 și intitulat “Super Mario”, The Economist îl prezintă ca pe “unul dintre cei mai puternici birocrați europeni”, după care îl descrie ca pe “un adept al persuasiunii, mai degrabă decât al polemicii”.
“Arată atât de autoritar, încât nici măcar calviția nu a îndrăznit să îl provoace”, scria săptămânalul britanic, referindu-se la bogatul său păr grizonant.
După încheirea mandatelor sale la Bruxelles, Monti revine la activitatea academică și semnează editoriale în Corriere della Sera, un cotidian de referință în Italia.