Damien Hirst a scris o nouă pagină în istoria vânzărilor la licitație. Asta se întâmpla în 15 și 16 septembrie 2008, când excentricul personaj, by-passând galeriile, a trimis la Sotheby’s, direct din atelier, 218 piese (lucrări în medii diferite). Care au fost digerate pe dată, de către o piață care nu dădea semne de regresie. Tot pe 15 septembrie se prăbușea banca Lehman Brothers. Ciudată coincidență, nu?

Colecția, intitulată “Beautiful Inside My Head Forever” a fost vândută, pe bucăți, pentru suma totală de 111 milioane de lire sterline. Era prima oară când un artist de o asemenea talie vindea direct publicului, renunțând la serviciile galeriștilor sau dealerilor. O nuanță interesantă: comisionul de vânzare cutumiar într-o galerie occidentală este, cu mici nuanțe, de 50% din prețul din vânzare. La respectiva ședință, Sotheby’s a renunțat, probabil de dragul publicității sau al cine știe căror promisiuni din partea artistului, să perceapă obișnuita taxă de licitație. Așa încât suma a intrat direct în buzunarul lui Hirst. Nu integral, pentru că, se pare, în cele două seri londoneze de pomină s-au tras (potrivit “Sunday Times”) niște sfori costisitoare (licitări umflate de partenerii lui Hirst, între altele). Numai “The Golden Calf” (“Vițelul de aur”, foto 2), a atins suma de 10,3 milioane de lire sterline. A urmat “The Kingdom” (foto 1, 3), un rechin-tigru suspendat în formaldehidă, vândut cu 9,6 milioane de lire sterline. Printre animale pe cale de dispariție sigilate în rășini și alte obiecte-sculpturi, s-au aflat și multe picturi, reprezentând fluturi încrustați cu diamante, în asamblări gigantice (“Doorways to the Kingdom”, foto 4) sau imagini de celule canceroase.

Între iulie 2008 și iunie 2009, Hirst a provocat 29 de vânzări milionare. Intervalul este însă foarte denivelat, profund inegal: dacă în septembrie aveam de a face cu o vânzare din multe puncte de vedere istorică, din altele isterică, în perioada imediat următoare, adică până în decembrie 2008, lucrările rămase nevândute în licitații ale lui Damien Hirst au atins procentul de 55%. Ulterior, în cursul lui 2009, casele de licitații au început să devină mai reticente, urmând, dacă vreți, scăderea de apetit a colecționarilor și investitorilor. În consecință, cataloagele lor au reținut, în ultima perioadă menționată, doar o treime din numărul de sculpturi și un sfert din acela de picturi propuse anterior de Hirst.

În cele 12 luni care au urmat, declinul lui Hirst s-a înrăutățit dramatic. Vedeta numărul 1 a pieței de artă contemporane revenea la prețurile sale din 2004 și izbutea, în perioada iulie 2009 – iunie 2010, O SINGURĂ vânzare peste un milion de euro. Iar volumul total generat de vânzările din opera sa nu depășea 10,25 milioane de euro. Cu 100 de milioane mai puțin decât realizase într-o singură licitație în 2008.

Hirst, cel care a imaginat cel mai celebru craniu din lume (foto 5), după acela închipuit de Shakespeare (Yorrick’s), are, acum, toate motivele să mediteze la “vanitas vanitatum”.