Pictura recenta a lui Marius Bercea (n. la 3 mai 1979 la Cluj-Napoca) reprezinta, cum artistul singur o afirma, un comentariu asupra prezentului si istoriei recente receptate in doua dimensiuni fundamentale: ca non-eveniment si non-identitate.
Lucrari precum Barbat cu baloane (u/p, 2007), Targ de fete pe Muntele Gaina (2006, u/p), Intalnire cu eroul (u/p, 2007), Barbat uitandu-se la un grup de fete (u/p, 2007) sau Soldat cu ursul (u/p, 2007) utilizeaza un tip de regie a imaginii ce nu lasa nici o umbra asupra surselor; transferul din zona instantaneului fotografic apare evident la nivelul compozitiilor cu personaje. Imaginea inregistrata l-a ajutat si inainte. Aflat intr-o calatorie in Insulele Canare, artistul realizeaza un documentar ce avea sa stea la baza unui ciclu de picturi avand ca tema vanatoarea de balene (Apele internationale). Alteori inspirat – cum el insusi marturiseste – de propriul muzeu imaginar, artistul aduce in prim-plan (in expozitia deschisa nu de mult in Anglia The Games We Played) fotografiile de familie, amintiri din anii copilariei (Baieti jucandu-se, u/p, 2007). Cadraje surprinzatoare, unghiuri indraznete confera adesea dinamism imaginilor. Artistul nu isi asuma insa integral consecintele unei atare relatii, ramanand rezervat fata de posibilitatile expresive ale hiperrealismului. Iar daca fotografia are darul de a introduce imaginea in prezent, pictura lui Marius Bercea, prin recurgerea la monocromie, prin utilizarea griurilor si mimarea calitatilor fotografiei sepia ori alb-negru, dar si prin blur-ul pe care il arunca asupra personajelor si atmosferei, evita sa identifice contextul si individul. Multe dintre panze dau impresia unor flash-uri ale memoriei, in care mintea decupeaza dintr-un context particular acel ceva care incita spiritul diurn. “Subiectul meu – spunea artistul – este nimicul stradal, cotidianul plicticos, lipsit de sens. Personajele care populeaza aceste compozitii nu sunt niste eroi care urmaresc un fir narativ, si nici macar nu au o identitate sociala, aparent; singurul indiciu il ofera cateva accesorii, tipuri de locatii in care aceste personaje se desfasoara, care le plaseaza clar intr-o zona a societatii de tip consumist din care fac parte. Ele sunt implicate in niste actiuni, insa nu ofer prea multe indicii in ceea ce priveste tipul de actiune la care iau parte. Orice eveniment nesemnificativ poate capata greutate in momentul in care exista o detasare, o doza de umor, chiar si negru, fata de acesta.”
Acestea sunt, de altfel, coordonatele intregii sale picturi. Fie ca gloseaza pe marginea ideii de individualitate colectiva, fie ca extrage secvente din propriul trecut, Marius Bercea pune in miscare o poetica a ceturilor dense si a tacerii, in care fiecare regaseste acel nimeni din noi.