Presa acestor zile este încinsă la maximum când își îndreaptă atenția spre Vatican. După retragerea Papei Benedict al XVI-lea care se va petrece de facto pe data de 28 februarie, se va intra în procedura standard de alegere a succesorului prin convocarea Conclavului undeva între 15 și 20 martie. Este de așteptat ca noul Papă să-și intre în rol cu toate forțele până de (o dată cu) Paștele Catolic (31 martie). Toate ca toate numai că lumea privește cu înfrigurare întrucât ține cont și de cele câteva profeții petrecute cu veacuri în urmă referitoare, pare-se, chiar la zilele noastre.
Au fost amintite, din nou, și catrenele lui Nostradamus, dar, mai ales, profețiile Sf. Malachia (sec. XII) care descrisese prin câteva cuvinte-emblemă un lung șir de Papi (112). Cu alte cuvinte, se pare că succesorul lui Benedict al XVI-lea va fi ultimul, conform lui Malachia – după care ar urma “sfârșitul lumii”. De asemenea, există șanse ca acest ultim Papă să fie de culoare…
Întrebarea este dacă mai găsim loc și pentru Dumnezeu, și pentru credință în cele de mai sus? Să nu ne îmbătăm cu apă rece însă: în pofida discursurilor sceptice ale reprezentanților oficiali ai Bisericii, rareori există semeni care să nu fie marcați de asemenea “profeții”. Fie și la nivel subliminal, acestea acționează și ne influențează viața. De unde și potențialul de (auto)manipulare al oricărei profeții.
Dar în privința lui Malachia, prea s-au adeverit toate – o să mi se spună!…
Da, în bună măsură, este adevărat. Este posibil ca anumiți oameni cu capacități speciale să aibă această putere de a se lăsa impregnați de informații despre viitor. Și apoi să le descifreze (receptarea și descifrarea sunt două “operațiuni” distincte). Biserica are un discurs standard asupra acestor chestiuni: suntem avertizați, după un cuvânt din Evanghelie, asupra falșilor profeți. Și, cu toate acestea, bună parte din informațiile venite dinspre acești “falși profeți” au fost adeverite în timp. Iată-ne în plin paradox!
Întrebarea de la care trebuie pornit, cred, este dacă totul e bătut în cuie, dacă viitorul întrezărit de cineva anume este de neschimbat. Nu cumva exista mai multe variante – un număr finit – de viitor, totuși? Ce rost ar avea să ne mai zbatem și noi pe-aici pe prin “valea plângerii” dacă, oricum, fie alegem binele, fie răul – toate ar fi deja “scrise”?? Și apoi, unde mai este aportul de bunăvoință și de iubire pogorât de Sus? Ce rost ar mai avea existența lui Dumnezeu?
De altfel aceste “profeții” au suferit multiple interpretări de-a lungul veacurilor. Și despre Papa Benedict al XVI-lea au fost rostite “profeții” vădit diferite comparativ cu ceea ce se petrece astăzi. Puțină lume se gândește că însuși acest gest al retragerii sale este de fapt “o anomalie”, nicicând întrezărită de Sf. Malachia sau de Nostradamus – ca să rămânem la cei doi “clasici”…
Straniu, anunțul retragerii a fost făcut de Benedict al XVI-lea pe 11 februarie, ziua în care în calendarul Bisericii Catolice este cerebrată apariția Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes…! Pentru cei care sunt în temă, aceste apariții mariale (ale Sfintei Fecioare) au o deosebită însemnătate în catolicism, generează pelerinaje etc. Dar, mai interesant, aceste apariții mariale aduc și anumite mesaje de Sus care sunt comunicate (sau nu) mulțimilor de credincioși. Mai mult, în aceeași zi când catolicii omagiază bolnavii din toată lumea, aducându-le un plus de speranță, Papa anunța că se retrage din motive de bătrânețe și de boală. Nu are rost să generăm la rândul nostru speculații. Ceea ce vreau să subliniez este că, indubitabil, alegerea acestei date pentru anunțul retragerii lui Benedict al XVI-lea nu a fost întâmplătoare – din punctul nostru de vedere.
Cu alte cuvinte, au existat măcar la nivel simbolic, “calcule” care să pozitiveze la maximum acest moment cu totul special pentru Biserica Catolică și pentru întreaga creștinătate. Tocmai pentru că este primul Papă care se retrage în ultimele șase secole și al cincilea în întreaga istorie a Vaticanului, veche de două milenii.
…Din nefericire, omul are o relație defectuasă cu Prezentul, cu percepția acestuia. Cu atât mai mult percepția viitorului este plină de bruiaje inclusiv în cazul marilor clarvăzători. De unde și cazul unora dintre aceștia ale căror viziuni s-au împlinit punct cu punct ani întregi, iar de la un moment dat, dimpotrivă, au fost infirmate de realitate. Poate că spre binele oamenilor.
Din fericire, acolo unde omul nu mai poate acționa, intervin forte superioare acestuia – care nu par a fi legate de o profeție sau alta. Trebuie să-i lăsam și lui Dumnezeu libertatea de a zâmbi spre oameni…