Dupa ce Acasa la Coana Mare/Big Momma”s House a obtinut profituri considerabile in 2000 (173.959.438 $ incasari la un buget de 30 de milioane) era clar ca producatorii nu vor lasa o asemenea gaina cu oua de aur fara o a doua parte. Cum este, din nou, un an al continuarilor, n-am scapat nici de Acasa la Coana Mare 2. Evident, nu se poate astepta vreo filosofie de la acest gen de filme, la care oamenii intra ridicand din umeri, anticipand deja zambitori o relaxare garantata. Numai ca, dupa ce regizorul primului film, Raja Gosnell (Home Alone 3, Never Been Kissed, Scooby-Doo, Yours, Mine and Ours) a fost schimbat cu John Whitesell, a carui experienta balanseaza doar intre diverse seriale TV, nici macar Coana Mare nu mai e ce-a fost. Whitesell reuseste sa ne arate cum chiar si o comedie grosiera isi poate cobori nivelul, amestecand tumbele si piruetele elefantine (de altfel, singurul lucru eficient din film) ale lui Martin Lawrence cu morala finala si sirop familial din belsug. Pornind de la aceeasi deghizare ca in primul film – un agent FBI actionand undercover sub infatisarea pachidermica a unei negrese sexagenare guralive si hotarate -, scenariul o trimite pe Coana Mare ca dadaca la familia cu trei copii a unui informatician suspectat ca vinde secrete guvernamentale. Din pacate, gaselnitele ingenioase ale lui Lawrence (care o interpreteaza cu sarcasm si dezinvoltura pe supraponderala nanny) sunt concurate de o inghesuiala de clisee care inabusa tot umorul. Dadace zgomotoase si detinatoare de solutii-minune, pe umerii carora plang copii rebeli si parinti angoasati si care stiu cum sa reuneasca o familie exact cand aceasta e gata sa scape carma am mai vazut o droaie, de la serialul cu Fran Drescher la infinit mai simpaticul Casa intoarsa pe dos, unde Queen Latifah era toata sarea si piperul. Insa aici totul devine atat de obositor in momentele in care Coana Mare nu e pe ecran, baletand irezistibil din suncile ei tremuratoare, incat iti vine sa o rechemi la cadru cu arcanul. Whitesell se ambitioneaza sa bifeze toate locurile comune, de la nevasta geloasa si insarcinata a agentului, care nu poate fi instiintata de natura misiunii lui, la fiica adolescenta a familiei supravegheate (obligatoriu rebela, cu suvite albastre si reticenta la orice regula), al carei prieten pretinde ca a fost la scoala de corectie si poarta cercel in nas, refuzand sa-si marturiseasca pasiunea pentru… matematica, pana la mama nevrozata care face tabele stricte cu programul copiilor, la fetita obsedata de dansul majoretelor si mezinul autist care mananca bureti de vase, ca semn ca e neglijat de parinti. Chiar daca Lawrence stie sa exploateze comic orice situatie sau obiect, de la un scaun de bar la un costum de baie extralarge, discutiile in care Coana Mare le arata membrilor familiei unde au gresit si ce importante sunt dragostea si atentia care fac lumea sa mearga mai departe devin insuportabile, pedante si fara rost. Pana la urma, orice Coana Mare cinematografica are portia ei de incorectitudine politica si umor grosier, iar sa o faci un fel de Anton Pann contemporan, american si de culoare reprezinta plictiseala absoluta. Cei care se asteapta sa se amuze copios si nevinovat la pachet cu punga de pop-corn vor suporta un surplus de invataminte prafuite, evidente si inutile, iar cei care cauta concluzii intelepte cu orice pret se vor foi nemultumiti cand Coana Mare isi trage nevinovat rochia dintre fesele imense. Cat de simplut poate fi un film simplut?
Acasa la Coana Mare 2/ Big Momma”s House 2 Productie SUA, 2006. Regia: John Whitesell. Cu: Martin Lawrence, Cynthia LeBlanc, Nia Long, Emily Procter, Zachary Levi, Mark Moses, Kat Dennings. Premiera: 14 aprilie. Distribuit de InterComFilm Romania.