O femeie la fereastră, poate cel mai frumos roman al lui Pierre Drieu de la Rochelle, intrigă și astăzi la peste opt decenii de la publicare (a apărut în 1929): întâlnirea dinte o marchiză și un comunist duce la un șir de aventuri, pe fundalul unei lumi oarecum familiare, căci acțiunea se petrece la Atena, într-o lume cosmopolită. Marchiza Santorini este măritată cu un diplomat, dar ea este centrul vieții mondene, în jurul ei roiesc bărbați dornici să-i placă, s-o cucerească.
Rico Santorini s-a plictisit de soția lui, iar căsnicia lor alunecă într-un soi de camaraderie afectuoasă, pact nedeclarat de a se îngădui reciproc. Dar hazardul aduce în viața lor un comunist urmărit de poliție, Michel Boutros: marchiza îl lasă să intre pe fereastră în casă, iar dimineața pune la cale salvarea lui ajutată chiar de soțul ei. Și găsesc și omul potrivit să-l protejeze pe tânărul bărbat provenit dintr-o familie burgheză, dar implicat în activități periculoase.
Marchizei îi plac provocările, știe să-și ațâțe admiratorii, să le ceară ajutor mizând pe farmecul și prezența ei seducătoare. Dar se joacă, totuși, cu focul. Nu știe nici ea însăși când se prinde în joc și se-ndrăgostește de Boutros, atrasă de forța lui de a lepăda confortul familiar și a intra într-o luptă, unde la fiecare pas riscă închisoare sau moarte. Prins în mrejele frumoasei Margot, tânărul are de făcut alte alegeri.
Aventura lor îi duce spre Delfi, loc spre care se-ndreptau cu veacuri în urmă locuitorii cetăților grecești ca să-și cunoască destinul. Cititorul se vede în final prins în mrejele altui joc, de-a imagina destinul hărăzit de zei celor doi, fiindcă scriitorul are inteligența de a construi un final deschis. Judecat în contextul anului când a apărut romanul, cei doi bărbați din viața lui Margot ilustrează două lumi, una burgheză, alta săracă, ușor de regăsit în tectonica socială a epocii, echilibrul fragil dintre polii politici.
Poate spiritul epocii și stilul de viață, un mod de a trăi al cuplurilor tinere și-nstărite definește Europa, ea pare cunoscută din romanele camilpetresciene, cum au remarcat mai mulți comentatori și critici. Drieu la Rochelle are intuiția derutei ce se insinuează în existența tuturor, de la tentații erotice la opțiuni politice și, ea devine un soi de premoniție a haosului ce va cuprinde peste nici un deceniu întregul continent. Curios roman, dincolo de frumusețea lui, și cu mize ce-și cer deslușirea. (Elisabeta Lăsconi)
Pierre Drieu la Rochelle, O femeie la fereastră, traducere din limba franceză de Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2013, 248 pag.