Yasunari Kawabata aduce într-un roman ce abia trece de 150 de pagini, Frumusețe și întristare, o poveste de iubire complicată, cu reflexii ale civilizației japoneze tradiționale, cu reflecții pe tema artei și a trecerii timpului, pe tema datoriei și a vinovăției. Un scriitor de 55 de ani, Toshio Ōki, își împlinește mai vechea dorință de a asculta clopotele din Kyōto, bătând de 108 ori în ajunul Anului Nou, căci dangătul lor  poate spală cele 108 bonnō (impulsuri distrugătoare).

Dar Toshio Ōki are și un motiv ascuns, vrea s-o revadă pe Otoko, o pictoriță acum celebră, legat de ea în trecut printr-o pasiune devastatoare pentru amândoi. Povestea de iubire s-a petrecut în urmă cu un sfert de secol: Otoko, o fată de 16 ani, trăiește o iubire totală pentru tânărul scriitor, având, totuși, aproape dublul vârstei ei, o soție și un copil. Fata rămâne însărcinată, pierde copilul și suferința o duce după gratiile unui ospiciu. Mama ei insistă să plece din capitală ca să se poată desprinde cu totul de iubirea ei și cele două se stabilesc în Kyōto.

Salvarea pare s-o aducă arta: Otoko se dedică picturii în stil tradițional, consacrarea o datorează osmozei stranii dintre spiritul ei și farmecul capitalei de altădată, care și-a păstrat comorile bine ascunse de ochii turistului grăbit. A rămas singură toți anii ce-au urmat până când a acceptat o ucenică, Keiko Sakami, care i-a devenit iubită. Când Toshio Ōki vine în orașul ei, Otoko evită să-l vadă singură și la întâlnire participă și Keiko, discipola ei devastator de frumoasă. De aici însă lucrurile se precipită, Keiko are inițiativa să-și răzbune maestra, ticluind un plan diabolic, și-l aplică provocând o tragedie.

Yasunari Kawabata dezvăluie relația dintre viață și artă: iubirea lui Otoko i-a inspirat romanul O fată de șaisprezece ani, cea mai bună și populară carte a lui Toshio Ōki, tot din iubire a pictat Otoko portretul mamei ei și plănuiește o pânză inspirată de moartea bebelușului ei îndată după moarte având ca temă Înălțarea copilului la Ceruri. Reversul iubirii, gelozia, are alte efecte: sub semnul ei își duce viața Fumiko, soția scriitorului, măcinată de invidie, ură și ranchiună, sub semnul ei acționează violent Keiko, hotărâtă să-l oblige pe Toshio Ōki să treacă prin suferințele îndurate de maestra ei.

Jocul de oglinzi se tot multiplică: perechea de soți și perechea lesbiană, literatura și pictura, prezent și trecut, fiul matur din prezent și bebelușul mort la nașterea prematură. Poveștile iubirii, ale geloziei și ale artei se contopesc cu atmosfera lumii japoneze atât de străină și de stranie: sărbătoarea lunii, grădina de pietre, contemplarea unui prun imprevizibil cu flori albe și roșii. Toate sublimează emoțiile, dar nu opresc tragedia ce-și are pornirea în dorința scriitorului de a porni pe urma vechii pasiuni. Romanul devine poem splendid al frumuseții născute din tristețea iubirii și a întristării ce însoțește contemplarea frumuseții. Și una și alta stau sub semnul efemerității ce le face de neprețuit. (Elisabeta Lăsconi)

Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare, traducere din japoneză și note de Florin Oprina, Editura Humanitas Fiction, 2013, 164 p.