Martorul

Programul cultural initiat de Muzeul Militar National sub patronajul Ministerului Culturii si Cultelor si al Ministerului Apararii Nationale a debutat cu vernisarea expozitiei “Carol Pop de Szathmari – martor al epocii”. Expozitia este deschisa in chiar cladirea Muzeului Militar si poate fi vizitata pana in luna aprilie 2003.
Pictor, gravor, fotograf (unul dintre primii nostri fotografi, daca nu chiar primul), “marturiile” lui Szathmari sunt imagini ale unei epoci apuse, mai ales cand e vorba de fotografiile unor obiective azi disparute.
Barbat distins, inzestrat cu un talent rafinat in inalte centre academice, vorbind unsprezece limbi straine, miscandu-se firesc in medii aristocrate, Carol Pop de Szathmari a fost pictorul de curte a cinci domnitori, performanta demna de invidiat: Al.D. Ghica, G. Bibescu, B. Stirbei, Al. I. Cuza si Carol, pentru ultimii doi devenind si fotograf oficial. Lucrarile sale au o deosebita importanta pentru cercetarea etnologica, mai ales in cazul acuarelelor si desenelor inspirate de portul popular romanesc, ce acopera aproape toate zonele tarii. In unele dintre aceste regiuni portul originar s-a pierdut, dar poate fi reconstituit din marturia artistica a lui Szathmari. Antropologia imaginii isi gaseste astfel un instrument de lucru indispensabil in “realismul” metodei szathmariene.
Specialistii care au selectat corpusul de opere au avut in vedere ilustrarea, prin lucrarile alese, a cat mai multe directii de manifestare a artistului. Alte piese sunt acum pentru prima oara pe simeze. TOP GALERII
Este cazul unei acuarele – un car alegoric -, “Corpul functionarilor CFR”, care nu apare in mapa de cromolitografii a artistului. Din aceeasi categorie face parte “Albumul carelor simbolice de la serbarea incoronarii majestatilor lor…” (1881), a carui coperta interioara, acuarela pe matase, este expusa in premiera. Una dintre fotografii, reprezentand un arnaut, este considerata de specialisti printre cele mai vechi existente la noi (1849). Peste 150 de fotografii tip “carte de visite” sunt portrete ale unor diplomati, politicieni, oameni de cultura, artisti (Hariclea Darclee, Matei Millo), doamne din inalta societate sau ale unor persoane necunoscute, dar interesante documentar fiindca ofera privirii informatii despre mediile din care provin.
Szathmari a fost, probabil, primul fotograf de razboi, el plecand pe front, in Crimeea, cu o caruta in care-si asezase cele 60 de kilograme de instrumente. Se pare ca ar fi fost bombardat (luat drept tinta inamica) si ca s-ar fi aflat aproape de moarte, dar rezultatul riscului asumat a fost pe masura: participarea la Expozitia Universala de la Paris din 1855, unde a fost distins cu medalia clasa a II a.
Vedem alaturate fotografiile lui Vasile Alecsandri si cea a unui “Venerabil francmason” (nu stim despre cine e vorba), “poza” mitropolitului Calinic Miclescu si cea a colonelului Blamberg, chipuri impietrite intr-o imagine vie, pe cat de vie poate fi dupa cu mult mai bine de un secol. Fotografia arnautului respira un aer prafuit, atat de strain de viata incat cu greu iti imaginezi silueta aceea invesmantata “caracteristic” strabatuta de toate “semnele” trairii.
Adevarata valoare a operei baronului Szathmari sta in calitatea ei de document antropologic, de instrument indispensabil reconstructiei unei atmosfere irecuperabile altfel. Sunt imagini ale unei “trecute vieti”, din care se nasc gesturi, poze, atitudini, demnitati “fortate”, dar totusi patrunse de adevar. Nu numai portul traditional este astfel re-generat, ci si locul – matricea existentei, nu doar fundalul ei. Extraordinara e acuarela pe hartie infatisand “interiorul casei din Calea Victoriei nr.195 in care a concertat Fr. Liszt” (1880), reproducere a unei “realitati” atat de speciale prin mentionarea faptului ca acolo au rasunat acorduri binecunoscute, incat lucrarea devine un adevarat muzeu. 
Ce aduce aceasta expozitie? Un spatiu si un timp uitate de noi, dar care fac parte din devenirea noastra, o portiune a propriei noastre fiinte, nu doar istorice, ci profund umane.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar