Codruț Constantinescu
Viața și moartea în Gulag
Editura Vremea
Codruț Constantinescu este istoric și scriitor. A publicat volumele Hai-hui prin Occident (Editura Premier, Ploiești, 2004), Studii irlandeze (Editura Institutului European, Iași, 2006), Enervări sau despre bucuria de a trăi în România (Editura Polirom, Iași, 2007 în colaborare cu Mirel Bănică), A trăi pentru a citi (Editura Karta-graphic, Ploiești, 2008), În labirint sunt umbre și lumini (Editura Vremea, București, 2011), Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control și propagandă (Editura Vremea, București, 2013), Epistolar genovez (Editura Vremea, București, 2015). A publicat articole în numeroase publicații din România.
„Cartea de față nu poate cuprinde decât o mică parte dintre mărturiile lăsate de supraviețuitorii Gulagului. Am preferat să prezentăm nu numai liniile directoare ale vieții și morții în Gulag (suferința, foamea, frânturi de normalitate, ideea de evadare etc.), ci și să-i împărtășim cititorului destinul individual al celor care au avut norocul să supraviețuiască. Traseele și experiențele lor atât de umane sunt relevante pentru natura criminală a sistemului, fiecare având ceva din Odiseea lui Ulise, rătăcind din insulă în insulă, din lagăr în lagăr, din traumă în traumă, agățându-se de viață pentru a relata chinurile trăite (mulți dintre cei care și-au scris mărturiile recunosc că aceasta a fost o datorie care i-a ținut în viață și le-a permis să lupte).” – Codruț Constantinescu
„În amintirea tuturor victimelor regimurilor comuniste” – este mottoul cărții. La lansarea cărții, autorul a declarat că Gulagul este partea esențială din matricea comunistă, adoptat pentru că el presupune represiunea în forma ei cea mai brutală prin care regimului comunist a transformat societățile. Cartea de față vine în continuarea volumului Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control și propagandă în care se ocupa de intelectualii care se întorceau din Uniunea Sovietică și începuseră să scrie favorabil despre aceasta.
În România suntem mai interesați de Gulagul din Republica Populară Română și de zecile de mii de deținuți politici care au murit și suferit în acest gulag autohton, însă prima data Gulagul a fost edificat în URRS, a declarat autorul, care a dorit să investigheze matricea originală, exportată apoi nu numai în România, dar în toate țările lagărului comunist: în Europa, Asia, America de Sud, si chiar și în Africa.
Dacă comunismul ar fi ajuns și în alte țări, precum Franța și Italia, ținând seama că represiunea era o parte esențială a regimului, s-ar fi aplicat și acolo, cu minutiozitate, acelasi sistem de reprimare, remaca autorul.
Cartea de față, spune Codruț Constantinescu, nu poate cuprinde decât o mică parte dintre mărturiile lăsate de supraviețuitorii Gulagului. Prin aceste mărturii autorul contrazice butada cu comunismul care ar fi fost „o idee bună prost pusă în practică”, demonstrând că „ideea bună” era, de fapt o minciună extrem de vicleană.
„Comunismul a eșuat lamentabil”, scrie Codruț Constantinescu în Argumentul cărții, „și nu a reușit să ascundă Adevărul și poate că aceasta este una dintre marile învățături istorice pe care le putem extrage, deși a fost scump plătită de umanitate de-a lungul întregii sale evoluții.”
Sorin Cristescu
Queen Marie of Romania
Letters to Her Mother
Vol 1. 1901-1906
Editura Tritonic
Volumul de față vine după „Queen Marie – Letters to Her King”, apărut la aceeași editură Tritonic, în 2015. Scrisorile din anii 1901 -1906 acoperă o perioadă în care căsnicia lui Ferdinand și a Mariei se stabilizase după scandalul din 1899 legat de relația principesei cu ofițerul Zizi Cantacuzino. Astăzi știm că nu a fost vorba doar de zvonuri răuvoitoare. O scrisoare pe care am găsit-o in fondul arhivistic Regele Carol I personal, arată că suveranul fusese înștiințat chiar de către aghiotantul principelui Ferdinand, lt. col Prezan, cel care, împreună cu soția sa, Olga, doamnă de onoare a principesei Maria, însoțea perechea princiară în străinătate, despre sentimentele principesei pentru locotenentul Zizi Cantacuzino. Aghiotantul a primit de la Ferdinand, desigur în secret, cele două scrisori pe care Maria urma să le trimită sorei sale, Victoria Melila «Ducky», le-a copiat și le-a expediat regelui. Cariera pe care a avut-o ulterior Prezan demonstrează că reginei Maria îi erau străine sentimentele de răzbunare, dar le fel de clar este faptul că nu avea posibilitatea de a îndepărta pe cei în care regele Ferdinand avea încredere.
Scrisorile către ducesa Maria de Coburg (1853-1920) sunt documente istorice de prim rang și reprezintă cel mai veridic tablou al vieții de la Curtea Regală a României.
Doina Vodă-Adace
Dosar 14755
Canalul și familia tatălui meu, Alexandru Adace
Editura Integral
Cartea a apărut inițial în Biblioteca virtuală a Memorialului Sighet. Una dintre puținele atrocități comuniste aduse la cunoștința publicului în 25 de ani de la schimbarea regimului comunist. Alexandru Adace a fost fiul lui Justin Adace, farmacist și senator liberal. Lider al Partidului Național Liberal la Iași. Ca și tatăl său, a ajuns farmacist, sublocotenent în timpul războiului a primit Crucea Meritul Sanitar, clasa a II-a, a căzut prizonier la Odessa, dar a reușit să se întoarcă în țară. În 1946 a intrat în politică, înlocuindu-și tatăl. În 1951 a fost arestat, condamnat la muncă silnică și trimis la Canal. A fost urmărit de Securitate 19 ani.