Dragos Damian, CEO al producatorului Terapia Ranbaxy si vicepresedinte al Asociatiei Producatorilor de Medicamente din Romania, a avansat recent in ZF pentru prima data ideea sustinerii productiei locale de medicamene “fara false retineri”.
Damian
afirma ca toate tarile din lume isi incurajeaza propria industrie,
propriii producatori locali pentru a fi competitivi si ca
know-how-ul romanesc si cercetarea din domeniu trebuie
sprijinite.
Intrebarea fundamentala care se ridica este ce importanta are locul de productie al unui medicament? E bine sau nu sa avem o productie locala? Exista periolul sa ne transformam doar in vanzatori de medicamente?
“Pe termen scurt, locul este de interes pentru stat din punct de vedere fiscal, pentru taxele care sunt generate de activitatea economica respectiva. Pe termen mediu este de interes pentru locurile de munca, veniturile si oportunitatile aferente pentru comunitatea regionala sau nationala. Pe termen lung, locul este de interes pentru cultura si traditia respectiva, care, combinate cu o conducere de calitate, genereaza competitivitate ca in orice sector”, este de parere Petru Craciun, directorul general al companiei de analiza si studii de piata Cegedim Romania.
Alti oameni din industrie spun ca alegerea locului influenteaza nivelul costurilor si profiturilor din industria farmaceutica.
“Locul de productie este important, ca in orice industrie, din punctul de vedere al nivelului costurilor de productie. Evident ca atunci cand esti parte dintr-o multinationala si cumperi volume mari de materii prime, de obicei din India, ai un cost unitar mai redus, daca si produci in India, ai un cost al fortei de munca mai redus, tehnologiile sunt similare, costurile de distributie oarecum similare pentru ca marile companii actioneaza cam pe aceleasi piete indiferent de pozitionarea site-ului de productie, iar cele de marketing depind de decizia fiecarei companii si de reglementarile pe pietele pe care actioneaza”, spune Dragos Dinu, partener al firmei de consultanta din domeniul farma Link Resource.
Exporturi putine
Dinu este de parere ca Romania a pierdut sansa de a avea o industrie producatoare locala pentru ca nu a fost sprijinita in anii ’90 si in acest fel a fost slabita atunci cand a fost privatizata catre investitori strategici sau de private equity din exterior.
Pe de alta parte, Petru Craciun de la Cegedim sustine ca daca nu reusim sa mentinem o industrie locala competitiva, exista sansa sa fim doar o piata de desfacere pentru industriile plasate in alte locuri, dar acest risc nu este specific doar industriei farmaceutice.
“Trebuie sa fim constienti ca producatorii locali nu vor putea acoperi 100% din nevoile prezente si viitoare. Acest lucru nu se intampla nici in tarile cu cea mai mare traditie precum SUA, Elvetia, Franta sau Germania”, afirma Craciun.
Cei mai mari producatori locali de medicamente, Terapia Ranbaxy, Zentiva, Antibiotice, Actavis, Gedeon Richter Romania, Biofarm, LaborMed, sunt aproape toti detinuti de investitori straini, statul roman pastrand controlul productiei si preturilor numai prin intermediul Antibiotice Iasi. Dintre acestia doar trei se afla intre primii zece jucatori din industrie.
Si mai putini sunt cei care au anuntat ca sunt interesati sa exporte, astfel ca productia se orienteaza preponderent catre piata interna. Circa 80% din piata locala de medicamente este acoperita de importuri, iar restul de numai 20% din productia proprie. Exporturile nu cumuleaza mai mult de 10% din productie. “Riscul este (ca marii producatori internationali – n. red.) sa-si concentreze la un moment dat productia din diverse motive in alte locuri din afara Romaniei si astfel site-urile locale sa fie inchise. Pe anumite portofolii de produse procesul acesta s-a intamplat deja. De urmarit cu interes cum isi vor optimiza capacitatile de productie toti acesti jucatori (…) Problema este simpla: suntem cumparatori de medicamente. Importurile sunt 80% si productia locala 20% in valoare”, spune Dragos Dinu.
Care sunt cauzele care submineaza productia locala?
Industria farmaceutica romaneasca nu produce medicamente inovatoare, acestea ramanand in portofoliul multinationalelor din cauza costurilor foarte mari de cercetare – dezvoltare.
In ciuda istoricului pe care il avem (romanul Nicolae Paulescu a descoperit insulina) si a renumelui scolilor locale de medicina, producatorii romani au portofolii de generice, create dupa ce brevetele marilor descoperiri au expirat.
“Nu am avut o traditie extraordinara in domeniu, chiar comparativ cu state din regiune precum Slovenia, Ungaria sau Cehia, nu am fructificat cum a trebuit oportunitatile din deceniul trecut din cauza politicii de preturi de atunci, care a falimentat aproape toti producatorii in loc sa le permita dezvoltarea, si in concluzie am neglijat acest sector pana in punctul in care incepem sa culegem rezultatele acestei neglijente”, spune Petru Craciun de la Cegedim.
Nici farmaciile nu sunt stimulate sa vanda produse romanesti, deoarece medicamentele romanesti, prin natura lor, au preturi mai mici, iar castigul unei farmacii este mai mic fata de castigul pe care l-ar avea daca ar vinde un medicament din import.