Când o vezi prima oară pe Triin, ai impresia că, aidoma
tablourilor suprarealiste, privirea ei se așează într-un peisaj la
care ajunge trecând prin tine, un spațiu dintr-un timp
nedeterminat. Apoi, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, dispare
acel timp, dispare acel spațiu, privirea ei se reîntoarce la ea
însăși, ieșind mai înainte din tine. Acum Triin chiar te privește,
aici, ca și când acel gest suprarealist nu s-ar fi petrecut
niciodată decât în mintea ta atât de poetică, de boemă, de ascuțită
la simțământ, încât nu poate să nu prefacă orice gest în emoție
artistică.
Așa vine Triin spre noi, spre semenii ei, cu o aparentă nonșalanță,
care ascunde mai degrabă o mare timiditate, dar trezește și multe
suspiciuni. Îți spui că suferă de semeție exagerată. Conștientă de
valoarea ei, știe că scrie bine, nimeni nu poate să-i ia asta, dar
ochii ei par a se salva în afara conversației, în afara locului de
aici și a timpului de acum.
Și ea vine, totuși, din apropierea zilei de iarnă fără de sfârșit a
Estoniei, atunci când noaptea pare să dispară, ca și când n-ar
exista. Vine din frig și vodcă multă. Atât de multă vodcă, încât a
decis să nu bea – ca și poetul Jaan Malin, tot din Estonia. Așa a
făcut din vodcă apă și o bea numai curată, cu poezie, care, pentru
ea, este singura eliberare.
Tot restul e doar închisoare, o închisoare din care se poate vedea,
ca prin zăbrele, câte ceva din lume, din natură, din oameni, din
suflet. Și cu cât mai groase sunt zăbrelele ce-o înconjoară, ce-o
strâng, ce-o bântuie, cu atât mai mare crește speranța: într-o zi
ele se vor subția, se vor topi, vor deveni neînsemnate.
Numai că ele nu sunt niciodată pe măsura speranțelor ei. Căci
măsura speranțelor ei nu s-a inventat încă. Măsura speranțelor ei o
simte doar ea și nu îndrăznește încă să devină cuvânt, fiind
îmbrăcată în liniște, în meditație și în tristețe.
triin soomets (Estonia)
prison
to be alone
is the worst thing in the world
to be separated
prison can be everything:
kindergarten
community
generation
mind
country
family
world can be a prison
without a key
without friends
without poetry
29.05.2010, Galați
închisoare
să fii singur
e cel mai rău lucru pe lume
să fii despărțit
închisoarea poate fi orice:
grădinița
comunitatea
generația
mintea
țara
familia
lumea poate fi o închisoare
fără cheie
fără prieteni
fără poezie
29.05.2010, Galați
Triin Soomets s-a născut în 1969, la Tallin, Estonia. În 1994 a
absolvit Facultatea de Filologie din Tartu, Estonia. Volume de
poezie: sinine linn (oraș albastru – 1991), randmes unejanu (sete
la încheietură – 1994), janu masinas (sete în mașină), pidurdusjälg
(Urmă de frânare – 1999), Toormaterjal (Materie primă – 2004),
Väljas (Afară – 2006), etc. 2001, 2007 – unul dintre cei cinci
poeți tineri care a publicat opera experimentală pachet de cărți.
poeziile lui triin soomets au fost publicate în germană, engleză,
daneză, franceză, slovenă, finlandeză, galegă, poloneză, suedeză,
portugheză, rusă, maghiară, albaneză, letonă, hindi și română.
2003-2004 – compozitorul flamand Wim Henerickx a compus o melodia
only darkness and shadows (numai întuneric și umbre), folosind
poemele autoarei estoniene. Premii. Premiul anual «Juhan Liiv» –
2000, cea mai vie carte – revista culturală “Sirp”, nominalizată la
Premiul anual al Estoniei – 2000, 2004. În 1999 devine membră a
Uniunii Scriitorilor din Estonia. A participat la mai multe
festivaluri de poezie în România și alte țări.