Copil, abia făclia unui crin
În mâini țineam, paharul dus la gurăEra o urnă rece, o figură
De-arhitectură grea luciosul scrin.
Și patul mârâia pe labe groase
De leu, pendului vâjâia festiv,
Oglinda ardea, și-într-un crater cu tiv
De-argint fierbeau istorii fabuloase.
Tavanul se urca prea sus. Pe geamuri
Se zugrăvea molateca furtună
A arborilor și vedeam cum tună
Măreț globul de cer izbit de ramuri.
Lumea suna frumos. Făceam țimbal
Din lingurițe, tăvi, pahare, cești,
Pluteam în melodii cu cozi de pești
Verzi, diafani prin apa unui bal.
Din volumul “Poezii”, 1937, reprodus în antologia “Poezii”, Editura Tineretului 1966