Fervoarea religioasă a existat
și continuă să se facă simțită atât in Vestul catolic, cât și in
Estul ortodox al Europei. In Occident, zeci și sute de mii de
pelerini parcurg anual drumul Sf. Iacob cunoscut sub numele de El
Caminio de Santiago din nordul Spaniei pentru iertarea tuturor
păcatelor sau vin să ia un pic din apa izvorului din peștera de la
Lourdes, Franța, unde Fecioara Maria i s-a arătat de mai multe ori,
in urmă cu 150 de ani, unei fetițe, Bernadette Soubris. Ambele
locuri au devenit infloritoare site-uri turistice, cuprinzând toate
facilitățile și serviciile necesare. In România, tot in fiecare an,
zeci și sute de mii de credincioși stau sub cerul liber la
istovitoare cozi de zi și noapte pentru a atinge moaștele Sfintei
Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și Bucovinei la Iași, sau ale
Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Bucureștilor, imbulzeala fiind atât
de mare, incât adesea este necesară pentru calmarea spiritelor fie
intervenția jandarmilor, fie a echipelor medicale de urgență pentru
leșinuri și epuizări.
Pe 13 mai 1917, la Fatima, in
Portugalia, Fecioara Maria s-a arătat pentru prima dată la trei
copilași ieșiți cu oile la păscut și le-a transmis doar lor, la
aparițiile Sale din lunile următoare, o serie de mesaje
prevestitoare pentru intreaga omenire, dintre care unele (cele
comunicate de sora Lucia) au fost considerate atât de apocaliptice
de către Vatican, incât Papa a hotărât secretizarea
acestora.
Pe 31 mai 1935, in comuna
Maglavit, la zece kilometri nord de Calafat, ciobănașului de 17 ani
Petrache Lupu, mut din naștere, care era cu oile la păscut, i s-a
arătat Dumnezeu, “Moșul”, cum i-a spus el apoi.
Trei au fost aparițiile lui
Dumnezeu către Petrache Lupu, toate vinerea, lângă o salcie
plângătoare, iar mesajul Domnului nu a fost secret, ci a fost unul
foarte simplu: “Dacă lumea nu se va pocăi, va fi trecută prin grele
incercări, dar dacă o va face, «Moșul» ne dă sănătate, ne dă grâu,
ne dă porumb”.
“Sfântul de la Maglavit” a
generat in epocă o adevărată isterie națională: satul a fost
invadat de șiruri lungi de căruțe și mașini, mulțimi de oameni
veniți de departe, ziarele iși sporeau brusc tirajele atunci când
relatau despre vindecările miraculoase pe care le făcea printr-o
simplă atingere, banii pelerinilor se adunau cu sacii, dar
“Sfântul” nu și-a insușit nici un leu, totul mergând apoi pentru
susținerea “războiului sfânt” din est, Regele Mihai l-a trimis pe
generalul Sitichiu să-i boteze in numele său pe cel mai mare dintre
băieți, iar după câțiva ani, mareșalul Antonescu l-a trimis cu
avionul pe front, pe Don, pentru a imbărbăta trupele, dar Petrache
Lupu a prezis că “războiul ăsta va fi pierdut”: “Dacă nu vă
pocăiți, din steaua mare care vine de la Răsărit va curge mult
sânge pe pământul asta și va fi foamete și multă suferință”. Și
oamenii nu prea s-au pocăit…
Despre Petrache Lupu s-a spus că
ar fi fost retardat mintal, dovada in acest sens constituind-o
foaia matricolă eliberată de Regimentul 31 Infanterie Calafat, prin
care se certifica scutirea acestuia de serviciu militar din cauza
incapacității sale mintale. Concluziile profesorilor George
Marinescu sau C.I. Parhon in urma consultării lui Petrache Lupu au
fost interpretate diametral opus de comuniști (care acuzau in
“minunea de la Maglavit” doar o diversiune și o afacere veroasă pe
seama prostiei și sărăciei maselor) sau de susținătorii
“Sfântului”, care pentru ei era perfect sănătos.
Petrache Lupu a fost intens
exploatat propagandistic nu doar de regimul antonescian, ci și de
comuniști, atât la vremea respectivă, cât și după preluarea
puterii. Intr-un articol publicat prin anii 70 in revista “Magazin
Istoric”, dr. Gh. I. Ioniță asociază fenomenul generat de gângavul,
pelticul și surdul cioban mistic-vizionar intereselor Gărzii de
Fier, il explică ca fiind doar produsul unei afaceri create de
Bobin, preotul satului Maglavit, afacere ce a fost apoi preluată și
exploatată de presa de scandal a vremii, fiind insă demascată și
infierată de presa “progresistă de stânga” și de “Liga contra
prejudecăților”.
Petrache Lupu a trăit 87 de ani
(a murit la 14 decembrie 1994) ca un om simplu, care nu a luat
nimic de la nimeni, căsătorindu-se și având copii, fiind adesea
ridicat și bătut de Securitate in perioada comunistă fără ca el să
se plângă cumva. A suportat totul cu stoicism, fără să se plângă,
iar Biserica Ortodoxă a privit cu circumspecție fenomenul Petrache
Lupu, chiar dacă după deshumarea sa in mai 2009 și inmormântarea in
biserica ridicată de sătenii din Maglavit pe locul unde a avut el
viziunea, au existat voci care au cerut canonizarea sa. In Maglavit
mai sunt oameni care au pe perete fotografia Sfântului… și cred
cu tărie in povestea sa.
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al “Ziarului de Duminica” si al revistei “Flacara”.