Florin Constantiniu
Constantin Mavrocordat
Reformatorul
Editura Enciclopedică
Ediția a doua. „Încercarea noastră de a schița politica de reformă a lui Constantin Mavrocordat se întemeiază pe reconstituirea și evaluarea măsurilor înseși, grație documentației ample rămase de la el (să amintim numai că în condica sa de porunci din anii 1741-1742 sunt transcrise peste 1.500 de porunci, rapoarte, scrisori etc), confruntate cu alte mărturii, contemporane sau târzii. Călăuziți de gândul de a respecta cu rigurozitate adevărul istoric și de a aprecia critic și valorifica moștenirea trecutului, am încercat să redăm – cu luminile și umbrele sale – portretul unuia dintre voievozii care s-au aflat pe tronul Munteniei și al Moldovei: Constantin Mavrocordat.”
Cartea lui Florin Constantiniu din 1985 despre Constantin Mavrocordat pornea dintru început cu o provocare legată de semnfîcația generală a „secolului fanariot”: o epocă de declin, de deznaționalizare prin grecizare, o „ieșire din istorie” – cum am spune astăzi. Împotriva acestei viziuni autorul invocă mai ales contribuțiile lui Nicolae Iorga din 1898 și până în pragul tragicei sale dispariții. Dar spre deosebire de ilustrul înaintaș, care în ceea ce privea acțiunea reformatoare a fanarioților acordase o importanță covârșitoare influenței modelelor externe, autorul noii monografii căuta în situația societății românești din secolul al XVIII-lea, aflată în faza de tranziție de la feudalism la capitalism, rațiunile acestor măsuri. Și deși regimul fanariot fusese impus de Poarta otomană ca o soluție politică față de lupta de emancipare națională a românilor, iar domnii reprezentanți ai acestora erau ținuți să asigure perpetuarea legăturii principatelor cu imperiul și cu deosebire aprovizionarea acestuia la cuantumuri până atunci neajunse, totuși continuitatea de dezvoltare se poate constata și chiar în domeniul reformelor. Astfel esența principalei reforme fiscale adoptate de Constantin Mavrocordat – „rupta” – se regăsește în sistemul aplicat în Moldova de Antioh Cantemir și în Țara Românească de Constantin Brâncoveanu la începutul secolului al XVIII-lea.
Din noua analiză a regimului fanariot nu lipsea nici precizarea celor două perioade, despărțite de războiul ruso-otoman din 1768-1774, ca și a imposibilității stabilirii portretului-robot al domnului fanariot.
Justinian
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Amintiri
Editura Enciclopedică
Ediție, studiu introductiv și note de Remus Rus și Dorin-Demostene Iancu. Omagiu de acad. Florin Constantiniu. Ediția a doua. Prima ediție s-a epuizat repede și a apărut nevoia unor completări informative și documentare care, la momentul publicării nu erau disponibile. Cartea reprezintă versiunea dactilografiată a memoriilor Patriarhului Justinian, realizată de Sectorul „Arhivă si memorii” de la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC. al P.C.R. Culegerea lor, de pe bandă de magnetofon, a fost opera lui Ion Toacă și Gheorghe Tudor, în noiembrie 1972. Acestea se găsesc în custodia Arhivelor Naționale ale României, în fondul Colecția 60, dosarul 540. Au existat două redactări ale memoriilor, dintre care una prescurtată. Am utilizat versiunea corectată de patriarh și am redat în notă deosebirile importante care apar între ele. La ambele variante există mențiunea „ca urmare a întreruperii temporare survenită la data de 4 noiembrie 1972 a acțiunii de strângere a memoriilor și amintirilor de la militanții mișcării revoluționare din România, textul din acest volum se predă Arhivei CC al P.C.R. fără a fi colaționat și confruntat cu expunerea imprimată pe banda de magnetofon. Această acțiune urmează să fie efectuată ulterior”.