Revenind la “casa Racoviță”, pentru o cât mai exactă localizare, adăugăm precizarea comandirului de roată Costache Racoviță extrasă dintr-o plângere: “Casele mele dimpotriva Zlătarilor”, deci exact unde s-a construit Librăria Socec, reamenajată ca Galeriile Lafayette, ulterior Magazinul Universal Victoria.
La rândul său, preocupat de problema localizării pentru evitarea confuziilor, Vasile Dașchevici arată că “Din cuprinsul zapisului de reînchiriere intervenit între Marea Dvornicie a Trebilor din Lăuntru și căpitanul Racoviță, rezultă că imobilul închiriat pe seama cinstitei Agii era situat pe Podul Mogoșoaiei, având odăi deasupra, grădină și pivniță, ce se întindea până pe locul unde se află astăzi Casa Anticarilor și unde pe atunci curgea Gârla Dâmboviței. În față, spre Podul Mogoșoaiei, erau diferite prăvălii închiriate la neguțătorii ce nu mai găseau loc pe ulițele Lipscanilor și Ișlicarilor”. Această clădire va fi închiriată în anul 1831, pentru suma de 3.200 lei pe an, Agiei și Tribunalului Polițienesc, mare agă fiind căminarul Iancu Filipescu. Până atunci, Agia fusese găzduită de casa lui Păun Ișlicarul, de la intersecția Podului Târgului de Afară cu Ulița Văcărești.
Se pare că proprietarul a avut mari probleme cu încasarea chiriei. În 1834, sătul de atâtea plângeri nerezolvate, a decis să reintre în posesia casei sale. Un document arată că “La 19 martie s-au deșertat casele ce căpitanul Costache Racoviță le-a avut închiriate cinstitei Agii”. Inspecția lor l-a înspăimântat pe căpitan, a doua zi înaintând Agiei o altă plângere: “Am cinstea a face cunoscut pentru casele mele de aici, pe care le-am avut închiriate cinstitei Agii. Fiindcă ieri s-au deșertat casele și pentru că se află stricate și pline de gunoi, mă rog cinstitei Agii ca după coprinderea contractului ce am, să binevoiască a face cuviincioasa punere la cale ca să pot și eu a mă muta întrînsele”. Cum birocrația era și atunci în floare, Agia cere Marii Dvornicii (Ministerul de Interne) să poruncească Cinstitei Dvornicii a Poliției (Primăria) “să orânduiască carele trebuincioase pentru ridicarea acelui gunoi, iar pentru meremetul caselor rămâne la chibzuirea și punerea la cale a cinstitei Mari Dvornicii”. Numărul de depeșe între cele două instituții a fost apreciabil, în cele din urmă căpitanul reușind să se mute în casele sale, iar Agia să încheie unui contract pe trei ani cu proprietarul casei noi de la poalele Dealului Mitropoliei, Constantin Fălcoianu. În locul caselor Racoviță va fi construit înainte de anul 1906 primul sediu al Librăriei Soccec, ce va coborî spre vest de-a lungul fostului Bazar de Manchester (astăzi prelungire Lipscani). Câțiva ani mai târziu, clădirea va fi mărită și supraetajată, ca în 1929 imobilul Soccec (Palatul Librăriei Soccec) să fie transformat în Galeriile Lafayette (firma funcționase la parterul Hotelului de France) și apoi, fără modificări, în Magazinul Victoria.
Pe de altă parte, din 1830, în casa mai mare și vecină cu Hanul Câmpineanu, locuia – ocupând întregul etaj – generalul conte Pavel Kiseleff, președintele plenipotențiar al Divanurilor Moldovei și Țării Românești. Atunci sau în răstimpul dintre anii 1828-1829, casa suferise reparații capitale, executate după planurile arhitectului austriac Julius Freywald, autorul casei Hagi Moscu, viitoarea Primărie a Capitalei și, după toate probabilitățile, al somptuosului parter, în care generalul oferea societății înalte baluri strălucitoare, la unul din ele cunoscând-o pe Ruxandra Băleanu, de care s-a îndrăgostit fulgerător. Plecarea generalului Kiseleff a însemnat reîntoarcerea lui Meitani, care a locuit acolo până la moarte. Urmașii au vândut clădirea în 1852 Ministerului de Război, în ea funcționând și “Colegiul Milităresc”, care a fost mutat în 1867 în mai vechiul local al Agiei de pe Podul de Pământ (de la Mihai Vodă), precum și Consiliul de Război, Statul Major al Geniului și Comandamentul Diviziei..
După expirarea celei de a doua prelungiri a contractului cu Fălcoianu, Agia s-a mutat în 1839 la Mihai Vodă, unde a funcționat până în anul 1865, când s-a mutat în casele colonelului Ioan Voinescu I de la Belvedere. Localul s-a dovedit neîncăpător. La 11 august, prefectul Poliției, Radu D. Rosetti, a propus Ministerului de Interne un schimb: “Ministerul de Resbel să se mute în casele Bărcănescului, iar localul ocupat astăzi de acel minister să se dea pe seama Poliției”. Exact peste un an, Ion Ghika, ministru ad interim de resbel, a acceptat. Articolul 1 al Jurnalului Consiliului de Miniștri nr.1/12 octombrie 1866, reprodus de istoricul Florin N. Șinca în lucrarea “Din istoria Poliției Române”, vol. I, menționează: “Poliția dimpreună cu Pompierii și Gendarmii se va muta în actualul local al Ministerului de rezbel, care va trece în locul fostei Școale Militare”.
Totuși au mai rămas până în anul 1871 Statul Major al Geniului, Consiliul de Război și Comandamentul Diviziei. Din acel an, în urma insistențelor lui R.D. Rosetti și ale lui Vasile Hiottu, respectivele instituții s-au mutat în alte locații, fosta casă Meitani revenind în totalitate Poliției. Un raport din 1889 al ministrului de interne Gheorghe Manu arată că: “Localul ocupat de Prefectura Poliției din Capitală a devenit aproape o ruină” și că s-a alocat pentru reparații suma de 40.000 lei. Pe timpul reparațiilor, ce au durat până în aprilie 1890, o parte din birouri au fost cazate în Grand Hotel de France și altă parte în casele maiorului Mișa Atanasievici din vecinătatea Băncii Naționale. În 1927, în timpul ministeriatului lui Octavian Goga, clădirea lui Freywald, fără a fi distrusă decât parțial, a suferit modificări ce au făcut-o de nerecunoscut. În anul 1935 va avea loc încă o intervenție, mult mai amplă. “Mistuind” vechea clădire, din primăvară până în toamnă (sfârșitul lunii octombrie) a apărut palatul pe care îl vedem și astăzi, finalizat – din cauza costurilor ridicate – abia în 1937.