Metehnele trecutului ne pierd pe toti

Contestata de magistrati, oameni politici, inclusiv de colegii ei de partid, pozitia Rodicai Stanoiu la Ministerul Justitiei pare sa nu mai poata fi salvata nici de sprijinul presedintelui Ion Iliescu, cel care a sustinut-o constant in cei trei ani de mandat. Dar nu numai. Urcusul politic al Rodicai Stanoiu, de la secretar de stat in Ministerul Municii, in Guvernul Vacaroiu, la statutul de ministru al justitiei este datorat, intr-o mare masura sefului statului. Apropiata a presedintelui, datorita aceleiasi viziuni politice, Rodica Stanoiu a impartasit tezele lui Ion Iliescu si, ca ministru al justitiei, a intervenit direct pentru impunerea lor. Sa ne aminitim numai ca la inceputul mandatului sau ministerial, Rodica Stanoiu a calcat peste ceea ce inseamna independenta actului de justitie – unul dintre pilonii pe care se bazeaza principiile statului de drept – si a recomandat judecatorilor sa dea castig de cauza chiriasilor din casele nationalizate. A aparat astfel o teorie foarte apropiata presedintelui Ion Iliescu. Dar, cine avea sa-i impute ceva? Si daca opozitia a facut-o, ce efecte a avut?

Daca am face insa un arc peste timp, in perioada guvernului Vacaroiu, am revede-o pe Rodica Stanoiu secretar de stat, un om din esalonul secund care nu avea un cuvant de spus. A iesit in evidenta mai tarziu, cand PDSR, ca partid de opozitie, platea polita fostei guvernari de fiecare data cand i se ridica mingea la fileu. In acei patru ani, Rodica Stanoiu si-a consolidat pozitia politica iar numirea ei ca ministru al justitiei nu a mai surprins pe nimeni. Singurii care au atras atentia ca Stanoiu nu este un practician in magistratura – a fost cercetator in criminalistica – au fost colegii sai de breasla. Avertismentul magistratilor nu a avut nici un efect. Era o decizie politica, iar deciziile politice tin prea rar cont de consideratiile profesionistilor.

Ca ministru, Rodica Stanoiu si-a dovedit profilul ca om politic: cu o viziune antieuropeana, stangista, conservatoare. Si s-a inconjurat de oameni asemenea. De pilda, la inceputul mandatului l-a numit procuror general al Romaniei pe Tanase Joita, cel care avea sa devina campionul recursurilor in anulare. Practica recursului in anulare a fost piatra de moara a justitiei romanesti. Ca urmare a promovarii recursului in anulare, procedura anulata abia la sfarsitul anului trecut, au fost absolviti de orice vinovatie fostului presedinte al Bancorex, Razvan Temesan, acuzat de devalizarea bancii, fostii generali Mihai Chitac si Victor Athanasie Stanculescu, in dosarele Revolutiei, fiindu-le astfel suspensata pedeapsa stabilita initial de instanta, anume 15 ani de inchisoare. In privinta dosarelor Revolutiei “trendul” inceput prin achitarea celor doi generali continua: au fost restituite procurorilor alte doua dosare ale Revolutiei, de la Sibiu, respectiv Cluj. Lipsa de probe sau interese politice?

Desi tinea pledoarii despre independenta justitiei, Rodica Stanoiu si-a impus oameni apropiati in cele mai importante institutii ale sistemului, prin care a reusit sa-si exercite influenta. La scurt timp de la numire, Serban Viorel Stanoiu, sotul ministrului in exercitiu, a fost numit judecator la Curtea Constitutionala. Era doar prima astfel de numire dintr-o serie care i-a cuprins pe sotia ministrului pentru relatia cu Parlamentul, Acsinte Gaspar, judecator la Curtea Suprema de Justitie, Alexandra Cochinescu (sotia fostului procuror general Nicolae Cochinescu), Lucia Popescu (sotia generalului SRI Gioni Popescu), Niculina Iorgovan (sotia senatorului PSD Antonie Iorgovan). Chiar si pe ultima suta de metri, Rodica Stanoiu, cand si-a dat seama ca e posibil sa-si piarda influenta asupra Consiliului Superior al Magistraturii, a promovat in acest for intern al magistratilor un apropiat al sau, secretarul de stat din minister, Cristina Tarcea.

Incomozii i-a indepartat fara scrupule. Cazul Andreei Ciuca, fostul presedinte al Curtii de Apel de la Mures si al procurorului Ovidiu Budusan sunt elocvente.

Direct sau prin interpusi, Stanoiu a incercat sa influenteze politic unele dintre deciziile instantelor. De pilda, dupa ce a sugerat judecatorilor sa solutioneze partinitor dosarele legate de casele nationalizate, la scurt timp, a trimis Curtilor de Apel o alta nota prin care sugereaza ca ar fi indicat sa suspende actiunile de lichidare a bancilor aflate in faliment.

A ignorat cu buna stiinta valurile de critici menite sa sanctioneze deciziile ministrului. La fel a procedat si in fata avertismentelor venite din partea organizatii neguvernamentale recunoscute pentru impartialitatea lor, ale Comisiei Europene sau Departamentului de stat american, care, invariabil, au semnalat imixtiunile politicului in actul de justitie.

Acum demisia sau demiterea Rodica Stanoiu, (nu este inca clar) – daca intr-adevar va fi inlocuita – este servita semi-oficial drept o garantie a reformei iminente in justitie. Teoria nu sta in picioare. Demisia sau demiterea Rodicai Stanoiu nu este decat o miscare politica formala, si nu o premisa a reformarii sistemului juridic. Ca ministru, Rodica Stanoiu a fost varful de lance a mentalitatii PSD in privinta acestui sistem. Desigur, cu unele amprente personale. Indiferent ce succesor va avea, este greu de crezut ca in justitie lucrurile vor fi schimbate din temelii. Este greu de crezut ca in privinta sistemului juridic PSD poate gandi altfel decat conservator si stangist. Decat daca si PSD se va schimba din temelii.
mirela.luca@zf.ro