Dorel Ianuș
Amintiri din tunelurile metroului bucureștean
Editura Meronia
Autorul a fost director tehnic și inginer șef, a condus activitatea la metrou o lungă perioadă din anii în care se construia metroul și se confruntau cu provocările, mai ales de ordin tehnic.
„În paginile acestei cărți am încercat să conturez condițiile în care a început să se concretizeze ideea necesității metroului bucureștean și în care s-a desfășurat prima etapă de realizare efectivă a rețelei de transport public subteran în Capitală. Am insistat mai ales pe domeniul tunelurilor pentru că acestea sunt căile subterane majoritare și pentru că realizarea lor a pus constructorilor metroului cele mai multe și mai grele probleme. Nici celelalte componente – galeriile și stațiile –, executate în săpătură deschisă, nu au fost ușoare, dar procedurile deschise de execuție mai fuseseră aplicate, cu ocazia altor lucrări, chiar dacă de o amploare mai restrânsă.
Tunelurile au prilejuit experimente importante, care au îmbogățit arsenalul tehnologic al constructorilor români. Din păcate, îmbunătățirea unora dintre tehnologiile aplicate în premieră la metrou n-a fost dusă până la capăt, pentru a atinge nivelul calitativ care ar fi fost necesar și posibil.
Generația anilor ’70 – ’80 a făcut ce putea face în acei ani, în condițiile constrângerilor drastice impuse de o conducere autoritară, mărginită și lipsită de viziunea unui real și rapid progres. Acest progres ar fi fost posibil, pentru că provocarea fusese lansată, am avut și avem valori umane remarcabile, iar dorința lor de a intra într-o competiție extinsă era cât se poate de vie.
O rezistență inexplicabilă a întâmpinat, astfel, încercarea de modernizare a scuturilor metroului, de mecanizare a procesului de excavare. Sunt sigur că industria românească i-ar fi putut înzestra pe constructorii metroului cu utilaje capabile de performanțe mult superioare scuturilor manuale. O dovedise din plin în alte domenii. Cu o altă abordare, poate cu echipe de specialiști mai bine aleși și conduși, scutul mecanizat ar fi devenit o realitate, iar istoria metroului, de atunci și de acum, s-ar fi scris altfel…”