Autoritatile britanice de reglementare in domeniul medical au fost nevoite sa interzica folosirea a 14 medicamente cu prescriptie in ultimii cinci ani, din cauza ca existau indicii potrivit carora efectele secundare ale acestor produse au dus la moartea sau imbolnavirea grava a sute si mii de oameni, dezvaluie The Observer.
Cifrele oficiale date publicitatii in a doua jumatate a lunii septembrie 2003, arata numarul in crestere a deciziilor controversate adoptate de Agentia de Reglementare a Medicamentelor si Asistentei Medicale (MHRA), care a aprobat aceste medicamente initial. In anumite cazuri, ingrijorarile privind siguranta medicamentelor erau deja cunoscute.
In studiul citat de The Observer, MHRA a recunoscut ca cele 14 medicamente interzise pe piata britanica din 1997 au fost considerate cauza mortii in cel putin 71 de decese din Marea Britanie si in peste 3.000 de imbolnaviri.
Deoarece nu exista obligativitatea raportarii acestor incidente adverse de catre spitale sau medici, expertii apreciaza ca numarul real al celor care au murit din cauza medicamentelor interzise este, probabil, de cateva sute.
Dezvaluirea acestor date va determina o presiune sporita asupra agentiei, care a fost nevoita, saptamana trecuta, sa anunte interzicerea recomandarii antidepresivului Efexor copiilor si adolescentilor, la doar cateva luni dupa ce un alt antidepresiv, Seroxat, a fost interzis persoanelor sub 18 ani, din cauza temerilor cresterii riscului de suicid.
Majoritatea celor 14 medicamente retrase nu erau produse consacrate situatiilor de urgenta. Printre aceste produse se numara Posicor (care regleaza tensiunea arteriala), Lipobay (anticolesterol), Fenfluramin (pentru slabit), Droperi (anestezic), Cisaprid (dureri si arsuri stomacale).
Medicamentele mentionate sunt considerate responsabile pentru aproape 60 de decese in Marea Britanie si alte sute de victime in lumea intreaga. Alte produse considerate periculoase si, prin urmare interzise, sunt Raxar si Trovan (antibiotice), Troglitazon (antidiabetic) sau Tasmar (impotriva maladiei Parkinson). In anumite cazuri interzicerea produsului a fost o consecinta a introducerii unor produse mai sigure.
Gruparile consumatorilor si alti critici ai sistemului de aprobare a medicamentelor sunt alarmati de numarul mare de produse periculoase care primesc autorizatie de comercializare in Marea Britanie si care sunt retrase ulterior din cauza efectelor secundare grave. Intre 1992 si 1997 doar sase medicamente au fost scoase de pe piata.
Astfel, consumatorii atrag atentia asupra faptului ca autoritatea de reglementare este fondata de firme farmaceutice si sustin ca este prea apropiata de industria medicala pe care se presupune ca ar trebui sa o reglementeze.
Wendy Garlick, consilier principal in cadrul Consumers Association, apreciaza ca finantarea exclusiva a MHRA de industria medicamentelor „reprezinta un evident conflict de interese”.
In plus, dintre cei 36 de membri ai Comitetului pentru Siguranta Medicamentelor, care ofera consiliere agentiei, peste 20 si-au declarat interese specifice in domeniul farmaceutic.
Charles Medawar, directorul Social Audit, este un critic al modului in care se face evaluarea medicamentelor de catre autoritati si considera ca problema este „secretul excesiv” care inconjoara acest proces.
„Este practic imposibil sa descoperi cum este aprobat un medicament sau cand sunt formulate temeri serioase. Secretul inseamna ca autoritatile nu pot fi trase la raspundere”, declara Medawar.
Totusi, industria medicamentelor continua sa ceara reguli mai putin stricte. Profesorul Michael Rawlins, directorul organismului guvernamental care monitorizeaza raportul cost-eficienta al medicamentelor, a afirmat ca birocratia excesiva si obsesia sigurantei franeaza dezvoltarea de noi produse.
Purtatorul de cuvant al MHRA a respins acuzatiile potrivit carora agentia nu isi indeplineste rolul de a proteja publicul sau ca finantarea asigurata de industria farmaceutica are vreo influenta asupra independentei agentiei.