În ultimul timp spectatorii avizați au fost martorii unor
evoluții controversate referitoare la industria farmaceutică. Pe de
o parte, am asistat la o campanie furibundă împotriva
medicamentelor generice, condusă după toate regulile literaturii de
specialitate: medicamente rele, regimuri terapeutice vechi sau
sub-dozate, fabricate pe vapor, excipienții poartă vina etc.
Oameni manipulați care din păcate au acționat la cererea unor
clienți politici, confruntați cu iminența pierderii unor privilegii
pe care nu le mai au în nicio altă țară din zonă. Din altă direcție
însă, am citit în Business Magazin prima declarație (din câte
rememorez eu) a unui înalt oficial al Guvernului care vedea în
industria farmaceutică una dintre direcțiile de relansare
economică. Și am pus cap la cap această declarație cu studii făcute
de case serioase, care văd viitorul Romaniei în re-industrializare.
De bună seamă la cererea altor clienți politici, dar pe care dacă
i-aș cunoaște, probabil m-aș împrieteni cu ei.
Dacă mă uit în urmă, văd însă numeroase ocazii pe care industria
farmaceutică le-a pierdut pentru a deveni client politic. În 2009
producătorii locali de medicamente au fost abordați de un
consultant care le-a spus că dacă au să devină clienți politici,
multe vor deveni mai simple. În același an s-au dat legi
interesante despre care acum știm că au fost la cererea clientelei
politice. Și au contribuit pe deplin la criza fără precedent din
sănătate în ultimii doi ani. Aceeași clientelă politică a acționat
și în 2006. Și pot continua cu exemple din toata istoria modernă a
industriei.
Și, rememorând toate aceste oportunități de afaceri politice, am
decis că una dintre cele mai atipice forme de a activa industria
farmaceutică din România aducând-o pe radarul clasei politice este
de a da un anunț la mica publicitate, de genul: “client politic,
caut furnizor de servicii politice pentru a relansa economia
României în industria științelor vieții”. În caietul de sarcini ar
trebui precizate următoarele obligații și responsabilități ale
furnizorului: n să mute la modul general sintagma de furnizor de
servicii politice din vizuina peiorativă în care au îngropat-o
saltimbancii și să se ridice la înălțimea așteptărilor, adică să
dirijeze și să sprijine clientul în direcții progresiste de
creștere economică; n să înțeleagă că sectorul farmaceutic este o
industrie de vârf, care creează locuri de muncă înalt calificate și
care multiplică de 10-15 ori pe orizontală și verticală numărul
job-urilor din zona de referință; n să oprească nebunia
suprareglementărilor din sectorul sănătății din ultimii doi ani,
din care unii clienți politici s-au îndestulat până peste măsură,
fără niciun impact în reindustralizare (care aduce valoare adăugată
pe termen lung) sau îmbunătățirea accesului pacienților la servicii
medicale (care aduce progres social pe termen lung); n să onoreze
gradul înalt de capitalizare, inovație și proprietate intelectuală
concentrate în industria farmaceutică și să nu o folosească ca
monedă de schimb în interese meschine; n să cunoască schimbările de
paradigme pe care industria le-a adus cu sine în mileniul 3:
nevoile în creștere de sănătate, globalizarea, piețele emergente,
încrucișarea industriei inovatoare cu cea generică, noua
concentrare geografică mondială a platformelor industriale și de
inovație tehnologică, standardele înalte de calitate, expirarea
celor mai importante patente, culoarele de export și multe altele;
n să știe să atragă investiții în sector:
“Stimate client politic, nu îți cer nimic, îți dau totul (inclusiv
resurse umane înalt calificate care altfel ar defecta), te conectez
sistematic cu universul afacerilor de profil, te rog doar să aduci
în România platfome multioperaționale transnaționale și locuri de
muncă specializate”; n să iubească industria științelor vieții, să
fie mândru că poate da o mână de ajutor ca să lanseze acest sector
care în alte țări din Europa Centrală și de Est a devenit un vârf
de lance de progres economic. Așadar, sunt un client politic care
crede că unul dintre domeniile de relansare economică a României
este constituit de industria științelor vieții. Aștept furnizor de
servicii politice alături de care, împreună, să creăm
sustenabilitate și durabilitate în această zonă economică
progresistă. Rog seriozitate.
Dragoș Damian este președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR) și CEO al producătorului farma Terapia Ranbaxy
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.