De cum iesi pe usa, ceva ostil pluteste in aer. Daca banii nu te dau afara din casa spui: merg cu expresul pana la aeroport. Dar nu ai bilet, sau, ma rog, pe noua cartela nu ai cont. Iar casele se deschid abia la 9, iar avionul e la 7:20.
Cartela magnetica poate fi folosita acum atat la autobuz cat si la metrou. Dar ea nu se elibereaza decat din statiile de autobuz. Care au program de functionar public angajat la stat. Asa ca te uiti la expresul gol trecand pe langa tine si te urci in taxi. Pentru ca soferul de autobuz nu elibereaza tichete. In Paris, soferul elibereaza si tichete de calatatorie si, fara sa-ti fie ghid, pricepi de la el daca ai ratacit drumul ori nu. Pentru orice nelamurire adresati-va soferului, este prima informatie care te loveste in fata cand urci intr-un autobuz la Paris. La Bucuresti, afise mari te indeamna: nu deranjati soferul!
Nu deranjati soferul, nu calcati pe iarba. Tara lui “Nu”. In toate parcurile iarba e facuta sa te intinzi pe ea. Atat de departata verdeata a muntilor sa-ti reinvie, sa te atinga o clipa printre miliardele de tone de betoane. Sa-ti ingropi o clipa fata in iarba cruda, sa-I simti mirosul si sa-ti amintesti: a venit primavara. Peste tot. Nu la Bucuresti.
In aeroportul Otopeni, poarta de intrare a Romaniei, o stilca de apa costa 10 de lei – peste 2 euro. O sticla de apa, un corn si o cafea te duce spre patru euro. Pe aeroportul din Bruxelles, acelasi meniu te costa cu un euro mai putin. Ce are Bucurestiul in plus?
In Bruxelles, cersetoarele romance au inceput sa se deghizeze in femei musulmance. Dar barbati bine facuti, cam la 30 de ani, cersind, cu capul in jos cu mana intinsa… “Ai grija e unul barbos…” “Pestele” de cersetori il anunta pe cersetorul lat in spate despre posibilul pericol al aparitiei unui politist “civil”, “deghizat” in barbos.
Un film cu cersetori, cu Schengen laolalta. Te faci ca privesti vitrinele si asculti coversatia. Ti se face sila ca intelegi limba romana.
Dar vrei sa intelegi. De ce? Unde gresim?
Presa de la Bruxelles are miercuri un subiect de preocupare comun. Posibila plecare din Belgia a unei companii-fanion, Bruxelles Airlaines. Un mic santaj emotional. Joi, orasul Charlerois face o oferta: veniti la noi, daca nu mai puteti ramane in Bruxelles, nu plecati in Irlanda. Citesc pe internet presa generalista de la noi. Subiectul de preocupare comun: plecarea lui Frunzaverde din PDL.
Receptionera din schimbul de dimineara de la hotel este romanca. Placuta, amabila si bucuroasa sa vorbeasca romaneste.
Unul dintre ospatarii unui restaurant grecesc din Piata Mare din Bruxelles este, la randu-i, roman. Cum a ajuns la Bruxelles? A lucrat o vreme in Grecia. A invatat greceste si cum stie si frantuzeste si ceva engleza patronul l-a trimis la Bruxelles unde, intre miile de resturante si buticuri si-a facut si el loc cu o mica afacere unde vinde mancare greceasca condimentata, atat de sarata incat, atunci cand, din obisnuinta, ceri sare la masa ti se raspunde zambind: nu e nevoie. Este din Suceava si este bucuros sa schimbe cateva vorbe in romaneste – vine acasa doar vara, in concediu. Biletul de avion e scump, timpul scurt.
In parcul din fata Palatului Regal cafeaua si sandvisurile sunt aduse la masa de doua romance. Daca nu le-ai auzi vorbind intre ele nu ai sti asta.
Este o placere sa-i intalnesti pe acesti oameni. Nici nu ai cum sa nu-i intalnesti, de altfel. Intre cele 2,5 milioane de romani plecati in ultimii 10 ani din tara trebuie sa gasesti aiurea un receptioner la hotel, un chelner, un inginer, un angajat la Parlamentul European. Dar pe ei nu-I vede nimeni altcineva in afara de tine, tu care ai acelasi sange cu ei.
Prima impresie despre o tara ti-o faci cand ea te agreseaza. Cand vii aici, apa de 0,5 litri de la Otopeni este mai scumpa decat in Bruxelles. Faptul ca nu poti lua metroul pana in oras si trebuie sa urci neaparat intr-un taxi, daca nu vine nimeni sa te ia, iar ala profita sa te jumuleasca. Faptul ca este atat de complicat sa-ti procuri o cartela de autobuz. Faptul ca soferul de autobuz nu-ti poate da explicatii. Faptul ca nu-I este de ajuns acestei tari sa te agreseze la ea acasa, dar mai vine si peste tine cu cersetorii ei insistenti, singurii vizibi in multimea tacuta a miilor de chelneri, bucatari, receptioneri care iti fac viata tihnita in marile orase ale Europei.
Ce-i oferi tu unui turist grabit care nu stie nimic din cele de mai sus? Berea din Centrul Vechi este ieftina fata de cea din Bruxelles. Putinii suporteri ai echipelor de footbal care ajung pe aici se mira. Da, dar Centrul Vechi este o paragina, desi se lucreaza la el de ani de zile. Si nu am intalnit niciun amic la Bruxelles care sa-mi spuna ca ar lua avionul doar ca sa bea o bere in Centrul Vechi.