La 6 aprilie 1943 a fost publicat în limba engleză, iar la 20 aprilie același an și în limba franceză, la New York, de editura Reynal & Hitchcock, „Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupéry. Dar cititoriii francezi vor descoperi cartea abia trei ani mai târziu, în aprilie 1946, la doi ani după moartea scriitorului, în largul coastelor Marsiliei, la 31 iulie 1944, în timpul unui zbor de observare, la vârsta de 44 de ani.. S-au împlinit, prin urmare, anul acesta, 70 de ani de la apariția acestui fenomen literar. „Micul Prinț” este romanul cu cele mai mari vânzări din lume și opera literară cu cele mai multe traduceri, după Biblie. În 70 de ani, „Micul Prinț” a fost tradus în peste 270 de limbi și dialecte, de la dialectul quechua la cel tamil și ajungând la cel aragonez și provensal. Romanul a fost tipărit și în limbi străvechi, precum latină și aramaică. Pe plan mondial, „Micul Prinț” este folosit ca suport pentru numeroase programe pedagogice de învățare a limbii franceze. În total, această operă literară, cea mai tradusă din lume, a avut 1.300 de ediții și a vândut 145 de milioane de copii. În Franța, 400.000 de exemplare se vând în fiecare an, provenind din toate edițiile apărute până în prezent.
De curând, a apărut la Editura RAO o ediție aniversară*) extrem de interesantă pentru că, pe lângă textul original, tradus de Ileana Cantuniari, mai apar multe alte texte importante referitoare la „Micul Prinț”. Cartea este practic împărțită în trei. Prima cuprinde o scurtă istorie editorială, scrisă de Alban Cerisier, cu foarte multe ilustrații, un capitol inedit despre întâlnirea Micului Prinț cu un amator de cuvinte încrușiate, un text despre edițiile originale și primele ediții americane, mărturii ale soției lui Antoine de Saint-Exupery și ale unui mare număr de prieteni, actori, actrițe, scriitori și ziariști, amintiri ale scriitorului însuși, intitulate „Ecourile melodioase ale memoriei” și un număr foarte mare de desene și acuarele ale lui Saint-Exupery. Partea a doua cuprinde textul celebru – și acesta cu desenele autorului. Partea a treia, intitulată „Lecturi din Micul Prinț”, cuprinde texte semnate de Delphine Lacroix – Universul Micului Prinț, Virgil Tănase – Temele Micului Prinț, Olivier Odaert – Mitul Micului Prinț, dar și lecturi de Adrienne Monnier, Pamela Travers, Frederic Beigbeder, Philippe Delerm, Philipp Forest, Thomas de Koninck, Quentin Blake, Michael Morpurgo, Pef, Hayao Miyazaki, Mark Osborne și Joann Sfar. Ansamblul a fost publicat prima dată în acest an de editura pariziană Gallimard.
Textul integral este însoțit de un dosar ilustrat cu numeroase documente inedite, urmărind istoria editorială excepțională a acestei opere literare a secolului XX și formulând întrebări despre multiplele ei sensuri. Texte și documente reunite în această ediție de Alban Cerisier și Delphine Lacroix cu contribuția lui Olivier Odaert și Virgil Tanase, și cu mărturiile inedite ale lui Quentin Blake, Michael Morpurgo, Mark Osborne și Pef.
„Adulții nu-și cunosc semenii decât pe bucățele și fragmente prost asamblate, prost iluminate de o lumină dubioasă. Dar copilul vede totul într-o lumină absolută. Pentru el, sunt la fel de evidenți și zmeul, și Frumoasa din Pădurea Adormită. El trăiește într-un univers al certitudinii. Saint-Exupery stăpânea arta de a da și adulților această certitudine.” (Leon Werth, căruia i-a fost dedicat Micul Prinț)
*) Frumoasa poveste a Micului Prinț de Antoine de Saint-Exupery. Ediție aniversară, 70 de ani. Textul original și informații inedite. Traducere de Ileana Cantuniari. Editura RAO