Confidențialitatea și privilegiul secretului profesional, cu privire la orice aspect din relația avocat-client într-un dosar penal sunt elemente fundamentale în asigurarea dreptului la apărare și a independenței apărării.
Confidențialitatea presupune de fapt încrederea clientului nu doar în abilitățile profesionale ale avocatului, ci și garanția că informațiile transmise avocatului își vor păstra caracterul confidențial. Reprezintă așadar o obligație fundamentală a avocatului față de clientul său.
Secretul profesional include și confidențialitatea avocatului, aceasta din urmă fiind chiar mijlocul prin care avocatul trebuie să păstreze secretul profesional despre o cauză sau un client. Protecția confidențialității comunicărilor dintre clienți și avocați rezultă atât din drepturile procesuale ale clienților, cât și din obligația secretului profesional impusă avocaților (prin legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, statutul profesiei de avocat sau prin codul deontologic al avocatului român).
Toate informațiile si datele de orice tip, în orice formă și pe orice suport schimbate între avocat și clientul său sunt parte a secretului profesional. Sunt confidențiale atât informațiile pe care clientul le-a furnizat avocatului cu titlu confidențial, cât și orice alte informații și probe pe care avocatul le-a obținut prin activitățile proprii legate de o anumită cauză și care nu sunt cunoscute publicului.
Obligația de a păstra secretul profesional se întinde asupra tuturor activităților avocatului, ale asociaților săi, ale avocaților colaboratori, ale avocaților salarizați din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alți avocați.
Avocatul are obligația să se opună percheziționării domiciliului, a sediului profesional, precum și percheziției corporale, cu privire la actele sau lucrările profesionale menționate mai sus. De asemenea, avocatul este obligat să se opună ridicării înscrisurilor și bunurilor constând în acte și lucrări cu carater profesional.
Corespondența și informațiile transmise între avocați, respectiv între avocat și client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în niciun caz aduse ca probe în justiție și nu pot fi lipsite de caracterul confidențial în nicio situație.
Divulgarea secretului profesional este posibilă în circumstanțe limitate, cum ar fi: situații în care avocatul este urmărit penal, disciplinar sau când există o contestație în privința onorariilor convenite, exclusiv pentru necesități stricte pentru apărarea sa.
Altminteri, divulgarea informațiilor confidențiale ale clientului poate atrage răspunderea penală a avocatului pentru infracțiunea prevăzută în codul penal (divulgarea secretului profesional).
Codul de procedură penală nu interzice audierea ca martor a unui avocat. Interdicția absolută se referă numai la aspectele legate de secretul profesional sau de confidențialitate, cunoscute de avocat în timpul reprezentării și asistenței juridice a clientului. Însă interdicția audierii avocatului în calitate de martor nu este aplicabilă în cazul faptelor și împrejurărilor pe care acesta le-a cunoscut înainte de a începe asistența juridică a clientului – avocatul putând fi, de principiu, obligat să depună mărturie chiar împotriva clientului său în astfel de situații.
Faptele și împrejurările aflate sub protecția secretului profesional al avocatului pot implica și declarația avocatului în calitate de martor, dacă clientul său își exprimă acordul cu privire la divulgarea informațiilor, precum și dacă există o cauză legală de înlaturare a obligației avocatului de a păstra secretul profesional.
Codul de procedură penală conferă secretului profesional al avocatului o protecție sporită în comparație cu secretul bancar și secretul profesional din alte domenii juridice. După încetarea urmăririi penale, numai secretul profesional al avocatului poate fi opus procurorului, nu și cel bancar, bunăaoară.
Protecția confidențialității avocat-client este asigurată prin instituirea unor condiții speciale care trebuie întrunite când se dispune supravegherea tehnică a raportului dintre avocat și client, de un judecător de drepturi și libertăți. Codul de procedură penală impune existența unor date că avocatul săvârșește ori pregătește săvârșirea unei infracțiuni grave. În absența unor date din partea organelor de urmărire penală în acest sens, nu este permisă supravegherea raportului dinte avocat și client.
De asemenea, legea prevede că percheziționarea avocatului, a domiciliului, cabinetului sau locului de muncă se poate face numai de procuror în baza mandatuli emis de judecător. Percheziția sistemului informatic al avocatului, dacă e ridicat în timpul percheziției de la sediul său, se poate efectua numai cu respectarea regulilor referitoare la principiul secretului profesional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că subminarea secretului profesional poate reprezenta, pe lângă încălcarea dreptului la un proces și o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie. Protecția sporită se datorează rolului fundamental pe care îl are avocatul într-o societate democratică, de asigurarea a dreptului la apărare. Avocatul se află în imposibilitatea de a își îndeplini acest rol atunci când nu-i poate asigura clientului confidențialitatea informațiilor solicitate. Prin acest mecanism este protejat în mod indirect dreptul la un proces echitabil, care include și dreptul persoanei de a nu a se autoincrimina.