“Febra mea numismatica a mai scazut spre sfarsitul lunii trecute cu cateva grade, dar s-a revigorat de curand, dupa ce l-am cunoscut pe numismatul roman Mihail Sutzu…” (Raymund Netzhammer, 18 februarie 1908)
Cititorii nostri au dreptul sa cunoasca, dincolo de studiile savante sau de vocile din enciclopediile generale sau de specialitate, marturii privind istoria si personalitatile care au creat-o. Un martor aparte, asa cum s-a putut constata, sper, din mai multe dintre notele noastre anterioare, este Raymund Netzhammer, din al carui Jurnal, aparut in romaneste in anul 2005, am citat. Am spus “aparte” pentru ca, asa cum am mai vazut si in multe alte situatii, prelatul de atunci a lasat pentru fiecare dintre personalitatile cunoscute direct o imagine vie a acestora. Si aceasta pentru figurile care au dominat mai bine de un sfert de veac de la inceputul secolului XX.
De notat ca, oricat de elevate si obiective ar fi bibliografiile de care dispunem pentru o personalitate sau alta, ele se afla foarte rar in situatia de a ilustra, cum se incerca in manualele scolare mai vechi, “omul si opera”, prima parte lipsind aproape sistematic. Or, in paginile Jurnalului, toti cei intalniti, de la rege si regina pana la supusii lor sau la personalitati din afara Romaniei, prind viata, sunt vii si spiritul lor este foarte prezent.
Este si cazul primei intalniri a episcopului cu Mihail C. Sutzu, consemnata in februarie 1908. Iata, asadar, in traducerea colegului nostru germanist George Gutu, de la Universitatea din Bucuresti, cum il vedea Netzhammer pe printul Mihail:
“Acest domn provine dintr-o veche familie de boieri care a dat tarii nu numai oameni de stat si invatati, ci si doi domnitori. Mihail Sutzu poate deci (…) sa se numeasca el insusi print, in virtutea obiceiului de aici. In numeroasele sale opere, nu-si impodobeste insa numele cu acest titlu princiar. Pe langa premierul D. Sturdza, intemeietorul numismaticii romanesti, M. Sutzu este cel mai important numismat din Romania.”
La data notata in Jurnal de Raymund Netzhammer, se implineau in realitate opt zile de cand Mihail C. Sutzu, adus de Dimitrie Sturdza, il vizitase pentru prima oara pentru a-i vedea colectia de monede antice. In descrierea gazdei sale, ilustrul savant si print arata cam asa: “…este un domn de statura mica, subtirel si uscativ, cu o mustata scurta si are cam 65 de ani; este iute in miscari si vorbeste cu insufletire. Vorbeste frantuzeste si, cand mai pronunta cate un cuvant romanesc, buzele tradeaza accentul frantuzesc.”
Dupa conversatia conventionala fireasca, subinteleasa in context, se poate usor deduce, prin expresivitatea relatarii arhiepiscopului, atmosfera discutiei care a urmat. Mai intai, luand contact direct cu aceasta colectie inca modesta ca volum, vizitatorul si-a exprimat admiratia pentru modul de aranjare a monedelor. I-a marturisit atunci gazdei sale ca se bucura de modalitatea ieftina si practica de aranjare a colectiei; asa ceva inca nu mai intalnise, spunea el.
Notele imediat urmatoare din Jurnal par a face parte dintr-un scenariu de film:
“Domnul Sutzu isi ajuta ochii punandu-si ochelarii si scoate din buzunarul vestei o lupa pe care o asaza langa cutia cu monede. Studiaza cu atentie fiecare moneda, asa cum o facuse si domnul Knechtel. Inainte de a pune deoparte cate o piesa mai importanta, isi scoate ochelarii si explica concis si cu precizie aspectele cele mai interesante cu privire la acea moneda. Se bucura foarte mult descoperind printre monedele de la Tomis doua piese de pe vremea lui Traian care prezentau pe revers trofeul de pe monumentul de la Adamclisi si care, astfel, sunt monede istorice.”
Secventa evaluarii micii colectii nu se incheie aici; urmeaza si alte consideratii care, impreuna cu cele de mai sus, arata competenta inalta a printului Sutzu. In cazul abia relatat, atentia sa era cu atat mai mare, cu cat descoperirea si apoi prezentarea de inalta tinuta, la Bucuresti si Viena, a Monumentului triumfal al lui Traian de la Adamclisi de catre Tocilescu, Benndorf si Niemann era de data foarte recenta (1895). Or, aparitia imaginii trofeului pe reversul unor monede batute la Tomis arata o data mai mult importanta monumentului pentru acea vreme si pentru Imperiu. Fapt care nu putea trece neobservat de catre Mihail Sutzu.
Enciclopedia istoriografiei romanesti din 1978 il inregistreaza, sub semnatura lui Constantin Preda, dupa notarea datelor esentiale (1841-1933), astfel:
“Numismat al Antichitatii. A pus bazele unei cercetari sistematice si stiintifice, inscriindu-si numele in randul celor dintai numismati din sud-estul Europei.”
Mai inainte de aparitia acestor randuri, in 1941, marele numismat roman Constantin Moisil (1876-1958), care i-a succedat lui Sutzu, din 1933, la presedintia Societatii Numismatice Romane, isi incepea studiul amplu dedicat acestuia astfel:
“In evolutia mai mult decat seculara a numismaticii romane, activitatea depusa de Mihail C. Sutzu in calitate de colectionar si de om de stiinta se numara printre cele mai prodigioase.” Aprecierile nu se incheie aici, asa ca vom reveni asupra acestei mari personalitati si asupra mostenirii sale stiintifice, in unele cazuri de pionierat universal.