Clonarea la nivel de mamifere e un fapt consumat. S-au creat exemplare identice. Nu știu dacă e cineva care să înțeleagă în totalitate implicațiile. Nu e musai să credem afirmațiile lăudăroase – precum cele ale medicului ăla italian – conform cărora s-ar fi clonat deja oameni. Dar nici nu trebuie să luăm de bune asigurările că așa ceva nu s-a întâmplat și nici n-o să se întâmple prea curând. Tehnic este evident posibil. Ce mi-e oaia, ce mi-e omul? Sigur, cercetătorii susțin că scopul e nobil, să se cloneze doar organe de schimb (ne putem aștepta să apară și magazine de profil, ca la mașini), însă nobil era obiectivul și când au început lucrările de la Los Alamos. Să nu ne facem iluzii: dacă nu există deja, vor exista cu certitudine clone umane. Inclusiv cu amprente tactile, vocale și oculare identice. Minunate perspective pentru infractori!
Bărbați care rămân gravizi și nasc, ba încă în mod repetat, există de asemenea. Deocamdată știm de unul, dar nu numărul e semnificativ aici. E adevărat, vorbim despre un bărbat care a fost femeie – sau invers, nu contează, căci se practică și schimbările repetitive de sex la aceeași persoană, până ce în final (sau de la bun început?) avem de-a face cu un hibrid, dotat cu de toate, de la sâni la penis, să aibă omul de unde-alege, în funcție de dispoziția de moment.
Ce mai avem? Avem copii concepuți în eprubetă, provenind din spermă congelată. Uneori veche de mulți ani, ceea ce asigură inclusiv împerecheri post-mortem! Deci am putea vorbi și de călătorie în timp. De curând, embriologul britanic Terry Leonard ne-a liniștit: biologic vorbind, embrionii rezultați din fecundarea in vitro pot fi înghețați pentru sute de ani. Deci un copil poate fi conceput azi și trezit la viață în alt mileniu. Meserie!
Mai avem “mame purtătoare” (sună a portavion) sau, mai rău (dar destul de corect), “mame surogat”. Recent, am aflat că vor exista – sau există deja? – copii cu trei părinți, mai exact cu material genetic de la trei persoane. FFM sau FMM, pentru amatorii de filme XXX. Desigur e doar primul pas către extindere. De ce nu patru, șapte sau 30 de părinți pentru un singur biet copil? Și, de-aici, resuscitarea eugeniei, mai ales dacă reușim să izolăm calitățile principale ale celor treizeci: copilul va avea nasul perfect al părintelui 1, părul bogat al lui 2, forța lui 3 etc., până la umorul lui 30. De simțul umorului sigur va avea nevoie ca să înțeleagă cine naiba este și ce naiba caută pe această lume.
Nu e o speculație fantasmagorică. Deja, Organismele Modificate Genetic – celebrele OMG – sunt în farfuriile noastre, e doar o chestiune de timp pentru a se afla, ca să zic așa, și la celălalt capăt al furculiței. În limba română nici măcar n-ar fi nevoie să schimbăm acronimul, pentru că OMG poate să însemne și Oameni Modificați Genetic.
Este, să fie clar, și o problemă de orgoliu: Adică nu pot io să fac chestia asta!? Exact tipul de ambiție care a dus la “mama-record”, cea care a născut la 67 de ani. Orice performanță tehnică sau științifică are valoare în măsura în care deschide posibilitățile spre ceva pozitiv, util oamenilor. Oare ne dorim o lume în care femeile să poată naște la vârsta senectuții?
Perspectivele descrise de Aldous Huxley în “Minunata lume nouă” bat la ușă. Parafrazând un banc pe care nu pot să-l citez pentru că e politic incorect, în minunata lume nouă fertilizarea in vitro devine obligatorie, nașterea e o rușine, cei care practică obiceiurile “sălbatice” sunt izolați într-un fel de grădină zoologică, copiii nu numai că sunt creați în eprubetă, dar sunt destinați unor categorii sociale precise (vezi procentele lui Ceaușescu, cât la sută muncitori, intelectuali, țărani, femei, naționalități conlocuitoare), fiecare lucrează fix șapte ore pe zi, după care un drog îi asigură, la alegere, odihnă, plăcere, senzația de concediu etc. Asta cu senzația de concediu îmi place la nebunie!
În “Minunata lume nouă” nu mai există cupluri, împerecherile fiind “la liber” cu orice partener de sex opus (aici – o mică scăpare la Huxley, dar să-l înțelegem, era abia 1932), iar religiile sunt anulate. Vezi recent resuscitata campanie anti-religioasă, în care un stimabil jurnalist se întreabă cum ar fi arătat istoria lumii dacă pe vremea nașterii lui Iisus ar fi existat teste de paternitate, iar cineva îi răspunde că în niciun caz n-ar mai fi stat proștii la coadă “să pupe oase de ciorbă” (sfinte moaște).
Refren: O lume minunată în care veți găsi nuuuumai copii…