La finalul unui an în care ICR Lisabona a marcat peisajul expozițional lisabonez cu câteva manifestari de impresionantă ținută, joi, 2 octombrie, a fost deschisă la Museu das Artes Decorativas Portuguesas din romanticul cartier Alfama, epicentrul turistic al capitalei lusitane, expoziția Os contos de um joalheiro (Povestirile unui bijutier) a maestrului Marian Nacu.
Ceea ce farmecă dintru-nceput la podoabele cărora le dă naștere Marian Nacu, este că ființele pe care le scoate la iveală primesc de la artist nu doar formă și strălucire, ci și suflare și propria poveste. Din încleștarea degetelor meșterului cu suflătorul și penseta, argintul capătă spirit iar pietrele devin cu adevărat prețioase, precum în fantasmele născocite în O mie și una de nopți.
La prima sa veritabilă expoziție personală, acum mai bine de trei decenii la Galateea artistul era nevoit, în lipsa posibilităților materiale și practice, (știm ce însemna să deții argint și mai ales aur în Epoca omonimă) să îmblânzească oțelul. De atunci s-a petrecut o devenire artistică: de la frondeurul postmodern veritabil, în rebeliune fățișă contra șabloanelor și făcătorilor de pastișe afiliați comenzilor de Partid și de stat din acea vreme – până la statutul de maestru, la rândul său urmat și comentat. Expoziția, succintă trecere în revistă a mai multor perioade din creația lui Marian Nacu, este o mărturie asupra destinului unui făuritor de frumusețe clasică, un tip de creator atât de rar întâlnit la încurcișarea unor secole ce par a fi abandonat spiritualitatea în favoarea virtualității.
La vernisajul de la Museu das Artes Decorativas Portuguesas, adevărat templu depozitar al cunoașterii artistice lusitane, au participat numeroși membri ai corpului diplomatic, artiști și figuri proeminente ale vieții culturale din capitala Portugaliei. De asemenea, a fost dăruit oaspeților un pliant al expoziției alcătuit de ICR Lisabona și conținând mai multe texte critice referitoare la opera maestrului Nacu. Redăm un fragment aparținând directorului ICR Lisabona, domnul Daniel Nicolescu: „Nu doresc să politizez o experiență artistică, după cum nu încerc să găsesc merite acestei experiențe doar prin contrastele (de rezistență culturală, de plutire în contra curentului) pe care le-a creat într-un anumit context. Dar, în același timp, nu pot să nu amintesc că Marian Nacu a implantat, ca pe un exploziv cu detonare brusc-delicată dar eficientă, în România anilor ’80, o anumită idee de lux, aceea a giuvaierului produs cellinian. Într-o lume a cenușiului, a nivelării fals democratice, când toată lumea trebuia nu doar să gândească la fel, ci și să zâmbească și să se îmbrace la fel, bijuteria de artă era subversivă, câtă vreme inducea ideea de exclusivitate, de unicitate, de opoziție reflexivă și creatoare față de talciocul producției de magazin. Serializarea decorativului era, pe vremurile acelea, o formă de triumf al egalității anapoda, o garanție că frumosul (ori doar agreabilul) are limite. Limite controlate, în general, nu neapărat de prostul-gust, cât de mohoreala impusă de Big Brother.
Vitalitatea lui Nacu, măiestria cu care a știut să se joace cu «tăițeii» Art-Nouveau, cu care a aliat pietrele cu metalul și cu sticla, cu care a colorat (chiar și când a lucrat în registru monocrom) acul de păr, broșa, pandantivul, cercelul, cutezanța cu care a crezut în frumosul etern îl fac nu doar un «caz» muzeabil, ci și un reper mereu viu de inventivitate. În această dublă calitate a sa, Institutul Cultural Român din Lisabona a considerat că o secțiune din opera sa poate să onoreze încăperile MAD și, în același timp, să vorbească despre excelența artei românești.”
Marian Nacu a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1978 la clasa maestrului Nicolae Adam (generația „Metalul”). Între 1983 și 2014 a avut nu mai puțin de 20 de expoziții personale în România. Începând cu 1983 participă la toate Saloanele Naționale și Saloanele de Artă Decorativă organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România, primind numeroase premii care îi răsplătesc excelența artistică. În paralel ia parte la numeroase expoziții de grup. Începând cu 1985 participă și este premiat la importante saloane internaționale iar după 1991 are numeroase expoziții personale în Franța, Italia, Marea Britanie, Germania, Statele Unite, Japonia, Liban, Rusia, Belgia, Austria. Este invitat la defilări de modă (împreună cu Doina Levința), dar și solicitat la numeroase prezentări exclusiviste de bijuterie în mediul diplomatic, de business sau privat. Creează bijuterie pentru filmele „Dracula” și „François Villon” produse în România și trofee pentru concursuri naționale. Restaurează două biserici în Republica Moldova. În 2004, lui Marian Nacu i s-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler de către Președintele României, în semn de apreciere pentru întreaga activitate.