Miopia financiara - o deficienta la moda

In evolutia economiei unei tari, adeseori poate aparea o contradictie intre obiectivele pe termen lung si evenimente punctuale, care determina reactii rapide ale guvernului sau ale bancii centrale, dupa caz. Aceste evenimente pot fi de natura politica sau economica, locale sau internationale (razboaie, calamitati naturale, crize de tot felul) si pot influenta in mod dramatic deciziile economice ale autoritatilor si chiar determina revizuirea intr-o oarecare masura, a obiectivele pe termen lung. Cu toate acestea, nici o tara avansata nu isi conduce politica economica avand atentia centrata numai catre urmatorul jalon de pe traseu.

In ultima perioada, BNR da tot mai multe semne ca sufera de miopie financiara, si asta dupa ce, in ultimii 15 ani, dovedise contrariul: ca are viziune si o strategie coerenta pentru modernizarea tarii. Tintele importante pe care oficialii BNR le-au propus Romaniei pentru anul 2005, atitudinea profesionista si sobra (cu mici si regretabile exceptii de exprimare si imagine) in care aceste tinte au fost prezentate publicului, au lasat impresia ca BNR tine situatia sub control. Ma asteptam ca banca centrala sa impinga gradual inflatia, dobanzile, cursul de schimb, masa monetara si celelalte agregate monetare pe care le gestioneaza, direct sau indirect, catre valorile pe care le urmareste, coordonandu-si in acelasi timp miscarile cu cele ale guvernului. Din motive pe care nu le mai discutam acum, BNR a ignorat in 2004 aceasta oportunitate, desi conditiile externe si interne o permiteau. Este ca si cum oficialii sai si-au pierdut capacitatea de a vedea limpede ce si-au propus pentru anul 2005 iar acum, pe masura ce scadentele se apropie, incep sa observe realitatea si sa ia masuri disperate pentru a redresa in ultimul moment cursul economiei. Vorbim despre un amalgam de masuri de “liberalizare” si altele de restrangere a mecanismului de piata libera, evident incoerente si motivate intr-un mod cel putin stangaci.

Reducerea dobanzii “de politica monetara” este un act necesar, dar lipsit de orice efecte in momentul de fata: nimeni nu mai ia in serios aceasta dobanda cata vreme oferta de lei de pe piata este atat de mare (asa cum de ceva timp se intampla si la valuta) incat ea a fost deja depasita in tranzactiile de pe “piata libera”. In general, BNR jongleaza cu notiunea de piata libera dupa propriul interes; de aceea, bancile comerciale nu reactioneaza la “semnalele” date de BNR asa cum este normal intr-o economie moderna, ci fiecare banca comerciala isi urmareste propriul interes si incearca sa gestioneze riscurile prin metodele sale. In momentul de fata, cred ca “teama” noastra de capitalurile speculative nu mai are obiect, pentru ca orice investitor strain a putut observa atitudinea neprietenoasa a autoritatilor romane si, cu siguranta, este nelinistit de fluctuatia prea mare si impredictibila a leului fata de celelalte valute. Banii pe termen scurt au intrat deja in Romania anul trecut si suntem mai degraba in pragul unei perioade de iesiri nete decat de intrari… Asadar, reducerea dobanzilor in lei va afecta intr-o prima faza depozitele rezidentilor apoi (eventual) creditele acordate de banci, si mai putin depozitele speculative ale nerezidentilor.

Cea de a doua “spaima” a BNR privind explozia creditarii in valuta, in detrimentul creditelor in lei nu poate fi atenuata eficient prin introducerea rezervelor obligatorii la sumele atrase pe o perioada mai lunga de 2 ani. In momentul de fata, creditarea in valuta este ceruta insistent de companii si persoane fizice si este normal sa se intample acest lucru, atat timp cat legile economice (pe care oficiali ai BNR le iau in deradere) demonstreaza clar ca in momentul de fata, un credit in valuta e mult mai ieftin decat unul in lei, iar aprecierea continua a leului nu face decat sa intareasca aceasta anomalie economica. Desigur, cealalta componenta a unei judecati echilibrate este evaluarea riscului… dar aici nu putem avea pretentii din partea clientilor, cata vreme educatia economica in Romania este inca atat de redusa. Pana la urma, riscul necorelarii intre valuta creditului si veniturile clientului se intoarce impotriva bancilor, care ar putea vedea in viitorul apropiat o crestere abrupta a creditelor neperformante. Sursele pe o perioada mai mare de doi ani vin sa compenseze nevoia de fonduri a bancilor pentru creditele de investitii, respectiv pentru credite ipotecare si imobiliare, in cazul persoanelor fizice. Efectul direct al impunerii rezervelor obligatorii este acoperirea riscului de creditare crescut din sistemul bancar, iar un efect colateral este cresterea costului creditelor de investitii si al creditelor ipotecare – deci un lucru nedorit pentru economie.

In fine, Banca Nationala a recunoscut oficial ca expansiunea cererii interne depaseste capacitatea de acomodare a productiei si este evident ca acest dezechilibru se va accentua pana in momentul deprecierii monedei nationale. Ca acest lucru se va intampla acum, in mod gradual si gestionat de BNR, sau mai tarziu si dintr-o data, timpul ne va arata. Trebuie realizata insa stimularea economiei pentru a raspunde cererii interne, indiferent de ratarea cu un procent sau doua a tintei de inflatie! Pentru ca obiectivul pe termen lung este de a obtine o economie competitiva in UE, si nu de a atenua socul liberalizarii contului de capital, sau a tine in frau inflatia din lunile urmatoare pe seama supraevaluarii leului. La randul sau, guvernul trebuie sa isi regleze acuitatea vizuala pentru a evita in viitor greselile precum introducerea in trei pasi a cotei unice de impozitare sau controlul averilor (nesiguranta care loveste in imaginea si asa subreda a Cabinetului) si sa reziste presiunilor din exterior in a accepta indicatori de performanta imposibil de atins.

* Dragos Cabat este vicepresedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari