Zeci de mii de turci au ieșit la sfârșitul săptămânii trecute pe străzi în cele mai violente manifestații din ultimii zece ani într-un protest care a început prin apărarea unui parc de la distrugere și care s-a transformat într-o revoltă de amploarea celor care au marcat primăvara arabă din 2011 la adresa modului tot mai autoritar cu care premierul Recep Tayyip Erdogan conduce statul laic urmând o agendă islamistă.

Turcia este o țară care trece printr-un adevărat miracol eco­no­mic, cu o economie care de un deceniu crește neîntrerupt în pofida instabilității din Orientul Mijlociu și din lumea arabă înconjurătoare și a crizei datoriilor care a aruncat Europa în recesiune.

Erdogan a scos sectorul bancar din criză cu ajutorul banilor de la FMI și, după ce a plătit toate datoriile către instituția financiară de la Washington, își permite să refuze o nouă colaborare cu Fondul. Premierul are acum ambiția de a aduce economia în topul primelor zece ale lumii.

Dar cum totul are un preț, Erdogan se vede în fața uneia dintre celei mai mari provocări din timpul celor trei mandate ale sale.

Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 03.06.2013