Până de curând, când a început să se vorbească despre monitorul
LCD al notebook-urilor (“Laptop-ul dispune de un procesor, unitate
CD-ROM și un monitor LCD de 14,1 inci”, J.naț. 27 XII 2004 p. 13),
diferența dintre display și monitor părea a fi aceea că display-ul
este integrat în corpul unui obiect tehnic și nu exterior lui, ca
monitorul. Diferența se păstrează încă în cazul telefoanelor mobile
sau al calculatoarelor (mașinilor de calculat), care nu au monitor,
ci display (“Un alt produs apreciat la CES a fost ecranul color
atașat unui nou telefon mobil produs de Sanyo, al cărui display, în
256 de culori, constituie o realizare de excepție pe piața
tehnicii”, Adev. 15 I 02).
Înainte de a trece la familia lexicală și la noii ei membri, să
recapitulăm (pentru că nu toate sunt prezente în dicționarele
românești) sensurile lui monitor pe care le datorăm limbii
engleze:
1. Aparat de recepție utilizat într-o cameră de control pentru a
supraveghea calitatea imaginii sau a sunetului unei
transmisii.
2. Aparat de recepție plasat în diferite părți ale unui studiou de
televiziune astfel încât publicul să urmărească momentele
înregistrate anterior.
3. Aparate de recepție folosite în sisteme cu circuit închis,
precum o sală de operații etc.
4. Unitatea de afișare a informațiilor conectată la un
computer.
O evoluție interesantă, operată în interiorul limbii române, bazată
însă pe o folosire greșită, este sintagma monitorul televizorului,
în care sensul lui monitor este acela de “ecran” (“Practic,
televizorului i se atașează o conexiune, via satelit, cu banca la
care ai conturile, serviciul funcționând apoi în regim de
Internet-banking, doar că operațiunile de transfer bancar, plăți
etc. se fac cu ajutorul telecomenzii, alegând din meniurile afișate
pe monitorul televizorului, operațiunea dorită”, R.l. 26 VI 06 p.
5).
Monitoraj “supraveghere”, venit din franceză (monitorage este forma
“recomandată de Administrație” în locul engl. monitoring; atestat
în franceză din 1967), fiind un termen tehnic, a intrat în română
relativ rapid, prima consemnare fiind din 1982 (“A fost concepută o
instalație de «monitoraj», care permite supravegherea în permanență
a respirației și ritmului cardiac ale copilului…”, Sc. 29 V 82 p.
5), spre deosebire de monitoring, venit direct din engleză, care
pare a nu avea în română mai mult de 15-20 de ani (“Organizarea
rețelei de monitoring pentru supravegherea faunei și florei…”,
R.l. 14 V 94 p. 5).
A monitoriza este format în română, după engl. to monitor (este
deci un calc) după 1990, făcând parte din noua limbă de lemn a
politicii și administrației. Pe lângă sensul din engleză, “a
urmări, a supraveghea” (“Redactorii specializați ai agenției
monitorizează zilnic 15 ziare”, R.l. 9 VIII 93 p. 1), și-a
dezvoltat un sens autohton: “a modera, a conduce (o discuție)”
(“Discuția despre cultură și învățământ în tranziție a fost
monitorizată de către T.T.”, “22” 30 / 94 p. 11).
Monitorizare “supraveghere” datează, ca termen medical (și,
probabil, și ca termen tehnic, pentru care ne lipsesc însă
atestările), dinainte de 1989 (“Cluj-Napoca: La clinica medicală
nr. 1 a fost dată în funcțiune o stație centrală de monitorizare
pentru bolnavi cardiovasculari…” R.l. 11 I 83 p. 1), dar folosirea
în limbajul politic este postdecembristă (“Doi observatori șai
Consiliului Europeiț vor continua monitorizarea României prin
rapoarte alcătuite din 6 în 6 luni”, “22” 41 / 94 p. 6). Foarte
recentă este, evident, și folosirea termenului pentru a desemna
tehnica de supraveghere cu camere video (“Primăria sectorului 3 a
început monitorizarea video a 16 intersecții «criminogene»”, G. 24
III 07 p. 3).
În antichitatea latină, monitorul își ajuta stăpânul să recunoască
pe stradă cunoscuții. Astăzi, ajută la împărțirea amenzilor… Frumos
am evoluat!
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
Cuvinte cheie: monitor, display, monitoraj, monitoring, a monitoriza, monitorizare
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de
spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist
(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la
Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă
nepoți. Are un nepot.