Adjectivul
global cu sensul “total” (a se vedea, de pildă, venit
global), singurul consemnat in dicționarele românești, a venit
din franceză odată cu detașamentele de neologisme latino-romanice
care au pus umărul la ceea ce s-a numit occidentalizarea limbii
noastre.
Sub influența
englezei, francezul global a mai căpătat intre timp și
sensul “mondial”, pe care l-a preluat și româna (a se vedea, de
pildă, controversata incălzire globală). Nu putem ști dacă
sensul al doilea al românescului global, “planetar”, are
de-a face direct cu engleza – dicționarele noastre de limbă nu-l
consemnează, ceea ce ar putea sugera că este foarte nou, deci cu
mari posibilități de a fi fost calchiat după engleză și nu după
franceză.
A globaliza
este consemnat doar de Marele Dicționar de Neologisme, cu o
explicație de sens care trimite la franceză (“a judeca o problemă
in ansamblu”). Nimic despre sensul “a căpăta dimensiuni planetare”
dintr-un citat precum “Cum se globalizează bolile infecțioase”
(Adev. 7 IV 09). După cum nu vom afla nimic, in dicționarele
românești, despre globalizare, cuvânt care circulă totuși de
cel puțin 10 ani cu referire la fenomenul de creare a unei economii
globale liberalizate (“produs mai mult sau mai puțin intâmplător al
globalizării, californizării, cocacolizării sau al tranziției
originale românești…”, Dil. 1 X 99 p. 7). Și nici despre adjectivul
globalizat, cu sensul “puternic interconectat” (“un fenomen
major al lumii globalizate in care trăim”, Obs.cult. 165-66 / 03 p.
16).
O soartă ceva mai
bună au in dicționarele românești verbul a (se) mondializa,
“a se extinde la scară mondială”, și substantivul
mondializare, “extindere la scară mondială”, amândouă
explicate, pe bună dreptate, prin franceză. Explicația este insă
parțială, pentru că și in franceză mondialisation, pe lângă
sensul vechi, folosit incă din anii ’50, a dezvoltat, in ultimele
decenii, sub influența englezei, sensul de “deschidere a
economiilor naționale spre piața globală liberalizată”. Cu acest
sens, mondialisation este sinonim cu anglicismul
globalisation, ceva mai nou, cu o primă atestare in 1968. In
franceză, așadar, avem o mondializare mai veche și una mai nouă,
sinonimă cu globalizarea liberală de sorginte nord-americană.
Această folosire iși are, cum era de așteptat, corespondent și in
română (“Ați scris cărți in care militați constant impotriva
mondializării neoliberale”, Obs.cult. 111 / 02 p. 13), dar nu putem
ști dacă este vorba de o influență franceză sau de una engleză –
mai degrabă de amândouă.
In bătălia directă
dintre anglicismul globalizare și galicismul
mondializare, in limba română pare a fi biruit anglicismul,
mult, mult mai frecvent. Să vedem insă cum stau lucrurile și in
tabăra celor care, in loc să constate progresul globalizării,
văzut, fie cu entuziasm, fie cu resemnare, ca ireversibil și
inevitabil, se pronunță și manifestă impotriva lui.
Avem, pe de o
parte, antimondializarea (“Manifestații anti-mondializare”,
R.l. 19 III 01 p. 4), dar și antiglobalizarea
(“Demonstrațiile anti-globalizare contemporane…”, Contrafort V-VI /
04) amândouă denunțând consecințele generale nefaste ale
globalizării. Sunt termeni generici născuți in anii ’90. Franceza,
insă, a creat, după anul 2000, și termenul altermondialisme,
derivat din sloganul “Un autre monde est possible”. Cuvântul, care
desemnează mișcarea de contestare a globalizării liberale, dar și
de susținere a mondializării drepturilor omului, a diversității
culturale și a suveranității naționale, a trecut și in engleză, ca
altermondialism sau altermondialization. In română
avem și reflexul direct, al cuvântului francez (“Să te implici:
altermondialism, ecologism…”, Dil. 7 X 05), dar și pe cel
indirect, prin engleză (“Curente noi, precum alter-globalizarea,
demonstrează că incremenirile in proiect sunt stările cele mai
periculoase și că ar fi bine să nu uităm că, oricând, «o altă lume
este posibilă»”, Săpt. Fin. 7 III 08).
In materie de
alternative și contestări, francofonia este, s-ar părea, mult mai
productivă. In schimb, limba universală a globalizării nu este
franceza, ci o engleză simplificată și rudimentară, la indemâna
expaților care gândesc global și acționează local: “Franceza
trebuie să arate că merită a fi studiată, nu din obligație, ci din
dorința de a accede prin limbă la un univers cultural excepțional,
deschis și complementar celui propus de globish-ul de origine
anglo-saxonă” (“22” 1 III 06). Născută in 2006, globish (a
global + english) este noua limbă a oamenilor de
afaceri planetari, sumară și exclusiv funcțională. O limbă pe
măsura sufletului celor care o folosesc – moartă, deși pare
vie.
Exemplificări și
datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți
găsi in ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făramiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți.