Dicționarele românești de limbă
definesc festivalul ca o manifestare artistică desfășurată
periodic, intr-un cadru sărbătoresc, și ii indică drept etimon fr.
festival. (Dicționarul de neologisme,
ediția din 1986, avansează, eronat, pe lângă franceză, și engl. și
it. festival. In italiană insă festivalul e
festivale, iar sursa engleză, după cum vom vedea, ar putea
fi invocată, insă numai după 1990 și, in orice caz, cu un sens
lărgit, care ar fi trebuit consemnat.)
Pentru franceză,
festivalul e un cuvânt bumerang (dat cu imprumut altei limbi
și luat de acolo inapoi, imbogățit). Derivat din latinescul
festivus “sărbătoresc, vesel” (din familia lui festum
“zi de sărbătoare”), vechiul francez a intrat in engleză, unde a
fost folosit mai intâi ca adjectiv și, de pe la 1600, ca
substantiv, cu sensul de “sărbătoare”. Pe vremea aceea sacrul nu
fusese profanat și sărbătorile erau, evident, religioase, marcând
un calendar mai armonios legat de mersul anotimpurilor și de
ciclurile naturii. După ce s-au modernizat (bulucindu-se in orașe
și incepând să trăiască in ritmul monoton al industriei), oamenii
au mimat o vreme viața conformă marilor cicluri, ținând vechile
sărbători, tot mai golite insă de conținut in deșertul fabricii și
al cetății industriale. Și atunci a trebuit să se inventeze noi
sărbători, care nu aveau in comun cu cele vechi decât ciclicitatea,
festivismul și năzuința de desprindere din contingent. Așa s-au
născut festivalurile, sărbătoririle artistice ori culturale –
muzicale, teatrale ori, ceva mai inspre noi și cu o irepresibilă
putere de iradiere, cinematografice. Acesta este momentul in care
engl. festival s-a intors in franceză (și din franceză a
intrat in română, cu sensurile consemnate in dicționarele noastre).
Festivalurile au continuat să “evolueze”, pierzându-și incet-incet
și caracterul ceremonial și limitându-se doar la a fi manifestări
periodice, motive de bucurie și distracție sau, și mai rău, in
vremea consumismului, simple prilejuri sau pretexte pentru a
cumpăra. Acesta este cuvântul primit, cu brațele deschise, de limba
română după 1990. Festivalul despre care citim in presa de azi este
un târg și nimic mai mult – sau, in cel mai bun caz, unul dublat de
un concurs cu premii gândite pentru a asigura o mai bună
vânzare.
“Poftiți, intrați,/ intrați și
cumpărați,/ avem di tăti” este imnul constelației de festivaluri
inchipuite de minți locale dar stipendiate (sau năzuind a fi
stipendiate) cu bani de la bugetul central. Așadar,
avem:
– festival de gaming
la… Palatul Copiilor, micuților pregătindu-li-se cu atenție
dependența de jocuri (9am.ro 18 II 10);
– festival de modă
la Iași, pe numele său oficial “Romanian Fashion Week” (semnalat de
olteni in Gaz. de Sud 22 X 01);
– festival de pomana
porcului in Covasna (baniinostri.ro 16 II 10);
– festival de publicitate
la Sala Palatului din București (Z. fin. 18 V 01);
– festival de tuning cu
“mașini de peste 3,5 mil. euro” (Capital 20 X 08);
– festival de turism
la… Ujgorod, in Ungaria, dar cu prezența județului Satu Mare
(eziare.com 15 IX 09);
– festivalul de
țigări de foi in Cuba, la care asistă
poporul român prin fumătorii lui milionari (Capital 21 XI
09);
– festivalul berii,
“printre miasme de mici și floricele” (Gaz. de Sud. 27 X
01);
– festivalul brânzei
și pastramei la care asistă (sau nu mai poate asista)
Președintele (ziare.com 27 IX 09);
– festivalul cartofului
de laMiercurea-Ciuc, cu tocănițe, tocane sau gulașuri (J.naț. 13
VIII 09);
– festivalul cârnaților
(ziare.com 20 I 10) sau chiar, rod al ințeleptei branduiri,
festivalul cârnaților de Pleșcoi (ziare.com 1 X
07);
– festivalul
clătitelor, noul nume al Fasching-ului de pe
vremea când in Ardeal și Banat mai aveam nemți (baniinostri.ro 8 II
10);
– festivalul dulciurilor,
dedicat cofetarilor și patiserilor, gândit sub forma unei expoziții
cu vânzare (Z. 29 XI 08);
– festivalul florilor la
Pitești și festivalul castanelor la Baia Mare (G. 29 IX
09);
– festivalul
indrăgostiților, de Valentine’s
Day, concretizat in oficializarea căsătoriilor pentru o zi (suntem
asigurați: simbolice, dar nu știm dacă și neconsumate – Gaz. de Sud
15 II 10);
– festivalul
inghețatei, despre care organizatorii spun că a
plăcut vizitatorilor (Capital 19 VIII 09);
– festivalul
mărțișorului in
dulcele târg al Ieșilor (Z. de Iași 24 II 10);
– festivalul merelor
(evident, frumoase) de Voinești (J.naț. 9 XI 08);
– festivalul
peștelui de la Brăila, cu cea mai mare salată de
icre (Z. 14 XI 09);
– festivalul sarmalelor
de la Praid, cu Băsescu și Udrea pe post de invitați-infulecători
de onoare (mediafax.ro 1 X 09);
– festivalul shoppingului
din Dubai, dar deschis și românilor cu dare de mână, care nu pot
lăsa să le scape discounturile considerabile aplicate brandurilor
de lux (Capital 14 I 09);
– festivalul
științei, cam anost, fiindcă nimeni nu
vinde și nu cumpără, la care participă liceeni din Arad și
Cluj-Napoca (stiintaazi.ro 7 XI 09);
– festivalul
țuicii (ei, așa da!) in Vălenii de Munte (Z.fin. 16
XI 01);
– festivalul usturoiului
din județul Botoșani, cu produsul antidraculos, se pare, importat
din China (Z.fin. 14 IV 03);
– festivalul vinului la
Timișoara, la Arad, la Iași, la Valea Călugărească, la Aiud, la
Târgu Mureș (aici, cuplat cu Festivalul artei meșteșugărești), la
Mangalia…
Și pentru că toate acestea
trebuiau să poarte un nume, li s-a spus festivalită:
“Fenomenul festivalitei, extins la noi in mai toate domeniile artei
(…) e unul alarmant, ce va avea drept urmare (…) o pulverizare
a culturii naționale intr-o sumă de… culturi locale” (Curierul
naț. 16 IX 04).
Americanul, frate cu românul,
ne-a imprumutat o rețetă festivalieră de făcut (la ei) și de tocat
(la noi) bani. De la neamțul care știe să petreacă am luat
Fest-ul, cel din pantagruelicul OktoberFest muenchenez.
Numai că ceea ce la germani se leagă fest, la noi se destramă și,
cârpăcit, devine altceva: “După ce au anunțat anularea ediției de
anul acesta a festivalului B’Estfest, promoterul român confirmă
inlocuirea sa cu un alt festival, Ciuc Summer Fest 2010” (Ev.z. 5
III 10). Avem, astfel, și Gay Fest (“Un festival anual de
gay pride care are loc in București s…t aduce in centrul atenției
publice cultura queer din toate zonele. In cadrul festului din
acest an s-au organizat expoziții, concerte de cabaret cu
transsexuali și alte petreceri” – Cotid. 8 VI 07 p. 15). Ar mai fi
și ceva lesbi de invocat, dar parcă e, deja, prea
mult…
Exemplificări și datări pentru
sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi in ediția a
treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la
Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făramiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți.