Fizicianul nord-american John Archibald Wheeler (1911-2008),
veteran al Proiectului Manhattan și pionier al cercetărilor în
teoria cuantică a gravitației, nu a fost doar un strălucit
teoretician, ci și un ingenios inventator de cuvinte. Lui i se
datorează, de pildă, fie pentru că i-a creat, fie pentru că i-a
făcut celebri, termenii wormhole, black hole și white hole.
Black hole (preluat în română ca atare sau tradus prin gaură neagră
ori gol negru) este noul nume pentru ceea ce, până în 1967, era
desemnat drept “stea în colaps gravitațional complet” sau “stea
înghețată”, un corp ceresc defunct, prăbușit în sine însuși, atât
de dens și cu un câmp gravitațional atât de mare, încât din el nu
mai scapă nimic, nici măcar lumina.
În 1967, în timpul unei conferințe pe care a ținut-o la New York,
cineva a sugerat, în timpul discuțiilor, termenul, iar Wheeler l-a
preluat bucuros. După ce ai rostit de 10 ori – avea el să-și
amintească într-un interviu – “stea în colaps gravitațional
complet”, începi să cauți cu disperare ceva mai scurt.
White hole (gaură albă), opusul găurii negre, este un spațiu în
care nu se poate intra, dar din care materia este expulzată.
Wormhole (gaură de vierme), sau “pod Einstein-Rosen”, desemnează o
scurtătură prin spațiul-timp curbat al relativității generale,
numele pe care i l-a dat Wheeler în 1957 venind din analogia cu un
vierme care sapă un tunel pentru a traversa un măr. O gaură de
vierme ar semăna cu două pâlnii opuse prin gâtul comun, între care
circulă materia. Un astfel de tunel ar uni o gaură neagră de o
gaură albă, prima alimentând-o pe cea de-a doua.
Pentru gaură neagră, cea mai veche atestare consemnată în
Dicționarul de cuvinte recente este din 1978 (“așa-numitele găuri
negre, corpuri cerești masive, invizibile, cu o forță de gravitație
atât de mare, încât ea absoarbe și lumina”, R.l. 14 XI 78 p. 6),
dar sintagma trebuie să fi început să circule în română mult mai
devreme, cel puțin printre specialiști. Oricum, sinonimul inutil
pudibond gol negru apare în DCR cu un an înainte (“Studierea unora
dintre cele mai misterioase obiective din Univers – pulsarii,
quasarii, stelele în explozie și golurile negre – aceasta va fi
misiunea noului satelit științific Heao-1 pe care N.A.S.A. îl va
lansa astăzi la Cap Canaveral”, R.l. 15 IV 77 p. 6). Aceeași
pudoare prost plasată îi făcea înainte de 1989 pe unii ziariști să
evite gaura sau golul apelând la termenul englezesc (“golul produs
prin stingerea scriitorului este un dramatic «black-hole» pe harta
cerului nostru sufletesc”, Săpt. 18 XII 81 p. 12).
După 1990, gaură neagră nu putea pierde ocazia de a se îmbogăți cu
sensul de “sac fără fund, buzunar găurit”, în care banii dispar
fără urmă (“Coplata, bani aruncați în gaura neagră”, ziare.com 26
III 10).
Dacă stăm să ne gândim bine, toată istoria noastră postdecembristă
a fost marcată de funcționarea neîncetată a unei găuri de vierme
modificate, cu două găuri negre la ambele capete: resursele
publice, administrate de un stat atât de greoi încât se prăbușește
în sine însuși, s-au scurs, pe canale abil săpate de viermii
tranziției, spre buzunare particulare care au știut doar să
primească și să nu mai dea drumul la nimic din tot ce a intrat în
ele…
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.