In româna actuală, familia etimologică a
adjectivului liber, relativ numeroasă și exclusiv cultă
(nici un membru al ei nu este moștenit), este un amalgm de termeni
proveniți din latină (elibera), latină și franceză
(liber, libertate, libertin, liberal), franceză
(libertar, libertinaj, liberalism, liberaliza), italiană
(libero), engleza americană (libertarian,
libertarianism) sau formați in românește, prin sufixare
(eliberare, eliberator, libertinism). In cele ce urmează, ne
vom opri asupra ultimilor veniți, incă neinregistrați de toate
dicționarele de limbă: libertar (care apare in
Dicționarul de neologisme și in Marele
dicționar de neologisme, dar nu și in edițiile succesive
ale DEX-ului), libertarian și libertarianism
(neprinse, incă, in dicționare). Nici termenul sportiv
libero nu figurează in edițiile DEX-ului, dar cuvântul nu
este deloc nou. Nu știm când va fi apărut in limba noastră, dar in
franceză prima atestare este din 1913 și nu avem (datorită
influenței galice masive din epocă) motive să credem că va fi
intârziat prea mult pe drumul dintre Paris și București. Absența
din DEX este, evident, o regretabilă scăpare perpetuată, din ediție
in ediție, până la ultima, cea din 2009.
In franceză,
libertaire desemnează tendința spre libertatea individuală
absolută (sinonimă, la limită, cu anarhismul). Ca substantiv, apare
la Proudhon in 1858, iar ca adjectiv, la Zola, in 1901. Din 1894
este prima atestare in domeniul economic, cu aplicare la ideile
liberale sau liber-schimbiste. In sfârșit, din 1972 este prima
folosire a termenului in științele educației, vizând abolirea
autorității dascălului și a disciplinei impuse de acesta, pentru ca
elevul-copil, in deplină libertate de exprimare și comportament, să
se formeze intr-un mediu nealienant. (No comment!) Care
dintre aceste sensuri a trecut in română? Avem adejectivul
referitor la libertatea absolută (“Faceți parte din generația care
imbină cinismul nihilist cu utopia anarhismului libertar…”,
voxpublica.realitatea.net 30 I 10). Substantivizat, el ii denumește
pe anarhiștii români despre care am aflat cu ocazia summitului NATO
de la București, din primăvara anului 2008: “Cartierul general al
«libertarilor» pare a se fi stabilit in clubul «Pirat», aflat in
apropierea Pieței Matache din Capitală. Locul in care se află barul
este semnalizat incă din Calea Griviței printr-un fel de graffiti
cu insemne anarhiste” (lupta-ns.blogspot.com 23 III 08). Școli
libertare, slavă Domnului, incă nu avem. Avem insă un sens nou,
rezultat prin domolirea propensiunii anarhiste. Intr-un citat
precum: “Neințelegând rostul unui referendum s…t populația
aceasta – nu mult alta decât cea din vechiul regim – este obligată,
incă o dată, la exercițiul libertar” (Z. de Iași 15 V 07), vizat
este votul liber, libertar insemnând aici “liberal, care
favorizează libertatea”. Sensul este mult mai vechi decât am fi
bănuit: in anii ’30, Mihail Sebastian vorbea despre extincția
spiritului european, adică “spiritul democrat, industrial și
libertar” (citat de Marta Petreu in R.lit. 12 / 08). Cu atât mai de
mirare este absența lui libertar din DEX (să fi fost
eliminat, in prima ediție, din pudibonderie ideologică iar absența
să se fi prelungit după 1990 din inerție…?).
Libertarianismul, doctrină
politico-economică pe al cărei altar oficiază câțiva (incă) tineri
români școliți după 1990 in Occident, incercând să convingă vreun
partid românesc să facă din ea o ideologie, ne vine, ca și restului
lumii de altfel, din Statele Unite. In engleză, libertarian
(format din liberty, după modelul lui unitarian) are
două ințelesuri: 1. adept al doctrinei liberului arbitru, opusă
determinismului (atestat in 1789) și 2. adept al maximizării
drepturilor individuale și minimizării puterilor statului (sens
care datează din 1878). Partidul Libertarian s-a născut in
Colorado, in 1971. La noi, insă, “Desigur, ’89 a deschis piața
ideilor. Insă, abia dupa 2000 cred că putem vorbi de o difuzie
puternică a ideilor libertariene și clasic liberale” (“22”, suplim.
Libertarienii, 20 X 06). Asta, in timp ce, prin alte curți, “Gordon
Brown dă cu capitalismul libertarian de pământ: Progresismul va
invinge, era laissez faire a luat sfârșit” (Z.fin. 18 III
09).
Tare ne temem că
pro-libertarienii noștri se sacrifică pentru o cauză pierdută: fata
pentru care merg in pețit va rămâne nemăritată. Cum să convingi un
partid să adopte o doctrină adusă la “vedere” in frumusețea ei
feciorelnică și lăudându-i zestrea (“La nivel normativ,
libertarianismul inseamnă o reintoarcere la originile
liberalismului clasic, iar la nivel explicativ și acțional, o
reactualizare a acestora astfel incât ele să răspundă adecvat și
credibil provocărilor ridicate, intre timp, de epoca modernă. s…t
Libertarianismul aduce suflul de innoire ideologică in care
liberalii se pot regăsi pe de-a intregul satisfăcuți”, “22”,
suplim. Libertarienii, 20 X 06), iar când s-a mai dezghețat
atmosfera și s-au mai dezlegat limbile, pe la păhărelul de
vișinată, să te ia gura pe dinainte: “Libertarianismul este
expresia unei filosofii radicale a libertății individuale. Țelul
ultim este abolirea statului, adică o ordine socială bazată
esențialmente pe interacții voluntare. Țelul intermediar este
instituirea statului minimal”, “22” 20 X 06)? Ptiu, drace! Ăsta-i
anarhism in travesti!
Exemplificări și
datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți
găsi in ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura
Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făramiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți.