Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea cuvântul își adăugase un sens specializat, acela de mapă în care scriitorii își țineau manuscrisele, pictorii – desenele, iar muzicienii – partiturile. Pe la 1825, în mapa cu hârtii de valoare se țineau actele și biletele de bancă, iar de aici până la extinderea sensului spre totalitatea efectelor de comerț și a valorilor mobiliare deținute de o persoană sau de o firmă nu mai era decât un pas.
Pe la 1740, prin metonimie, mapa cu documente ale unui departament ministerial a ajuns să fie echivalată cu ministerul însuși, iar în 1835 a apărut sintagma ministre sans portefeuille, aplicată membrilor cabinetului care nu se ocupau de un domeniu anume, ci primeau însărcinări speciale.
Dintre toate sensurile dezvoltate de fr. portefeuille, româna l-a împrumutat, odată cu învelișul sonor, doar pe acela de “portmoneu”. Celelalte sensuri din franceză sunt acoperite în română de portofoliu, care vine din it. portafoglio, calchiat după franceză. (Celebrul dicționar Zingarelli al limbii italiene indică drept dată a nașterii cuvântului “înainte de 1794”, dar, judecând după datarea engl. portfolio, 1722, socotit a fi un împrumut din italiană, it. portafoglio ar trebui antedatat cu aproape un secol.)
Span. portafolio este, și el, un calc după francezul portefeuille, păstrând până astăzi sensul primar de “mapă de documente”.
Așadar, franceza l-a dat pe portfeuille spaniolei (portafolio) și italienei (portafoglio), iar din italiană l-au luat engleza (portfolio) și româna (portofoliu). În ce măsură evoluțiile semantice din aceste limbi sunt unele interne sau, dimpotrivă, rezultatul contactului dintre limbi rămâne o întrebare incitantă, căreia nu-i putem afla răspunsul… Probabil că ambele căi au dus la situația actuală.
În ultimele patru decenii, engleza a îmbogățit vocabularul internațional cu sensuri noi ale lui portfolio:
a. dosar alcătuit de un artist sau de un creator de modă pentru a-și prezenta realizările;
b. totalitatea materialelor grafice utilizate într-o prezentare;
c. dosar sau document care prezintă experiența, abilitățile și cunoștințele individuale.
Sensurile au fost preluate prompt și fără minime adaptări fonetice (de parcă ar fi fost vorba de cuvinte absolut noi, și nu de sensuri adăugate unor cuvinte existente) de toate limbile romanice de cultură – franceza (portfolio), italiana (portfoglio), spaniola (porfolio), portugheza (portfolio), creându-se astfel inutile dublete etimologice.
În cazul românei, noile sensuri nu sunt consemnate de dicționarele de limbă, care înregistrează și explică doar:
1. mapă, dosar;
2. funcție de ministru;
3. efecte de comerț, valori mobiliare aflate în posesia cuiva;
4. manuscrise aflate într-o editură care așteaptă să fie publicate.
La acestea ar trebui adăugate însă și sensurile care au explodat în ultima perioadă:
5. dosar care cuprinde reproduceri după lucrările (desene, fotografii etc.) ale unui artist pentru a-și prezenta activitatea (“G.M., elev la clasa de Arhitectură la Liceul de Artă ș…ț prezentându-se la examen cu un portofoliu bogat”, Adev. 4 V 10);
6. album de fotografii artistice ale unui fotomodel (“Artistul E.A. i-a realizat vedetei un portofoliu de fotografii artistice…”, Adev. 11 IV 10);
7. album de fotografii tematice (“Echipajele înscrise sunt formate din trei elevi din ciclul liceal care pregătesc un portofoliu ilustrativ, un proiect de conservare și o scurtă prezentare”, Adev. 27 III 10);
8. listă a premiilor și distincțiilor primite (“Are un portofoliu impresionant de premii naționale și internaționale”, Adev. 6 IV 10);
9. dosar care reflectă activitatea, experiența și competențele profesionale (“în creația web nu trebuie să ai expoziții la Luvru pentru ca cineva să-și dea seama că ești bun. Este suficient un portofoliu”, Adev. 21 V 10);
10. dosar care reflectă aptitudinile și cunoștințele dobândite de un elev (“elevii vor avea portofoliu de studii cu note și caracterizări din partea profesorilor…”, Adev. 12 IV 10);
11. document care atestă competențele lingvistice, nivelul de cunoaștere a uneia sau mai multor limbi străine (“Proiectul EUROPASS ș…ț vizează generalizarea utilizării portofoliului european al limbilor la scara întregii școli”, Adev. 24 VI 10);
12. ansamblul proprietăților, mobiliare sau imobiliare, deținute (“Tri Investments deține în România un portofoliu format din 69 de unități locative în proiectul Perla Residence”, Adev. 15 IV 10);
13. lista clienților (“Am ajuns la un portofoliu de clienți constanți”, Adev. 22 VI 10);
14. listă de produse sau servicii oferite clienților (“companii care au în portofoliu produse destinate pieței «do it yourself»”, Adev. 10 VI 10);
15. lista mărcilor pe care le reprezintă un dealer (“România este o piață de referință ș…ț pe care vrem să ne dezvoltăm cu mărcile din portofoliu”, Adev. 15 IV 10);
16. ansamblul posibilităților aflate la îndemână (“cunoscând magnitudinea și gradul de distrugere luat în calcul pentru alternativele aflate în portofoliul teroriștilor…”, “22” 20 VII 05).
Fără pretenția de a oferi o perspectivă statistică relevantă asupra frecvenței și repartizării temporale a diferitelor sensuri în româna actuală, să menționăm totuși câteva date interesante desprinse, la mijlocul lunii iunie 2010, după analiza primelor 50 de rezultate oferite de motorul intern de căutare al ediției on-line de la adresa adevarul.ro, interogat după cuvântul portofoliu:
– nu există exemplificări pentru sensurile 1 și 4 (ultimul, ce-i drept, un sens specializat);
– pentru sensurile “clasice” 2 și 3 avem 14 rezultate (adică 28%, împărțite în mod egal între cele două sensuri), în timp ce sensurile noi, neconsemnate de dicționare, reprezintă 72%;
– pentru sensurile 5, 7 și 11 există o singură întoarcere a motorului de căutare; de asemenea, avem consemnată, în baza de date a DCR, o singură consemnare pentru sensul 16;
– cele mai multe consemnări există pentru sensul 14 (9 consemnări), urmat la mare distanță de sensurile 8 și 9 (câte cinci consemnări), 12 (4 consemnări), 10 și 13 (câte 3 consemnări) și sensurile 6 și 15 (cu câte 2 consemnări).
Nu putem spune că un bun portofoliu umple neapărat buzunarele, dar este în afară de orice îndoială că pentru a ajunge la el e nevoie de multă risipă de energie – de “sudoarea frunții”.
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.