Trecerea politicienilor dintr-un partid în altul nu este nici
specific românească, nici nouă și nici, obligatoriu, dictată de
oportunism. Într-un exercițiu teoretic, putem admite că un personaj
politic fără cusur (la fel de improbabil și, la urma urmelor, la
fel de caraghios în mocirla reală ca și “zânaticul” aducător de
credite, burtos și cu tutu peste costum pe care ni-l propun
spoturile publicitare ale unei bănci) nu se mai regăsește în
doctrina formațiunii care l-a propulsat spre atmosfera rarefiată a
puterii și, după îndelungate și chinuitoare frământări, sare în
altă barcă pentru a salva principiile de la înec. Puțin probabil,
dar nu și imposibil. În lumea noastră, dezamăgitoare dar și plină
de savoare, pentru a numi fenomenul avem mai multe cuvinte.
Recurgând la un termen neutru, specialiștii vorbesc despre
“migrație” (“Migrația politică a fost în anul 2009 la ordinea zilei
în Parlament […] mulți parlamentari și-au părăsit partidele…”,
hotnews.ro 22 I 10), “migrare” (“La ultima sa migrare, de la PSD la
PDL, nu l-a interesat doctrina, ci cum să ajungă și el
parlamentar”, R.l. 22 VII 09) și “migratori” (“Problema
«migratorilor politici»”, Cronica rom. 3 VII 04). Pe lângă lipsa de
expresivitate, cuvintele acestea aseptice mai au și dezavantajul de
a induce ideea că fenomenul ar fi unul firesc sau, la limită,
inevitabil – ceea ce, evident, nu este adevărat.
Imediat ce coborăm pe scara stilisticii funcționale, apropiindu-ne
de limbajul străzii, cuvintele încep să mustească. “Migrația”
devine “fripturism”, iar “migratorii” sunt niște “fripturiști”
(“«Fripturiști» și «oportuniști» care vor funcții – așa îi
cataloghează președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, pe
«fugarii» din PSD”, hotnews.ro 18 III 10). Nu mai avem a face cu
biete păsări izgonite spre tropice de asprimea toamnei, ci cu
prădători care își schimbă blana și își văd mai departe de
vânat.
Păstrând ceva din curățenia zborului migrator dar mânjindu-l cu
unsuroșenia vaselinei, se mai vorbește despre “aviatori”
(“Calificativul de «aviatori politici» a fost atribuit, în special
în perioada interbelică, aleșilor care – din varii motive – se
plimbau dintr-un partid în altul…”, Azi 11 VIII 06 p. 1) și
“aviatorism” (“Majoritatea cazurilor de «aviatorism politic» se
explică prin atracția irezistibilă pe care o exercită puterea” Azi
11 VIII 06 p. 1). Termenii sunt grăitori, dar încă prea cuminți.
Creatorul termenului cel mai frecvent folosit pentru a desemna
cameleonismul politic este ziaristul și scriitorul Cristian Tudor
Popescu, care-și aduce aminte: “În vara lui 2000, adaptând pentru
ziar o știre Mediafax despre un anume Coșea, aflat la al nu știu
câtelea partid, am scris pentru prima dată cuvântul traseist. S-a
răspândit fulgerător…”, Adev. 25 X 03 p. 3). Paternitatea este
confirmată de un coleg de breaslă la fel de celebru, Ion Cristoiu
(“Un prim articol ar fi despre traseismul politic. Stingând lampa
de birou, ca să merg la culcare, îmi amintesc că termenul e
revendicat deja de altcineva: Cristian Tudor Popescu”, J.naț. 10 II
07).
Dacă există o rețetă pentru crearea unor cuvinte de succes, atunci
“traseist” este cel mai potrivit pentru a o oferi. Format din
argoticul “traseistă” (prostituată postdecembristă de cea mai joasă
speță, care așteaptă pe marginea șoselei să fie ridicată de un
șofer pentru ca, pe traseul până la următoarea localitate, să-și
presteze serviciile), masculinul politic a păstrat toate
conotațiile disprețuitoare ale femininului din care provine, numind
și caracterizând moral cu maximă economie de mijloace. (Sinonimul
argotic “centuristă” nu are un derivat masculin aplicabil
politic…)
Iată însă că, în urma desei utilizări, cuvântul s-a tocit, și-a
pierdut prospețimea invectivei și a căpătat, prin alunecare
semantică, noi sensuri. De la tăiosul “Traseiști pe centura
politicii” (Ziarul Gorjului 10 VII 07) ajungem să citim despre
“ziaristul traseist” care își schimbă opiniile politice
(europalibera.org 16 I 10) sau despre un “antrenor traseist” care
“a pregătit patru echipe în trei ani” (Cancan 4 I 10). Traseismul
nu mai este doar politic, ci și:
– sportiv, desemnând transferul repetat de la un club la altul
(“«Traseismul» […] îi îmbogățește pe jucători. Fotbaliștii din
Liga I au găsit soluția să-și mărească veniturile: transferul de la
un club la altul, metodă care atrage automat un plus semnificativ
la salariu”, Gardianul 20 VIII 07);
– electoral, sinonim cu turismul (“Mai nou avem parte de un nou tip
de «traseism», anume cel electoral. Vorbim, de fapt, aici de un
fenomen care s-a dovedit amplu, de un «curent» dacă vreți, și anume
«traseismul electoral», supranumit de unii «operațiunea
autobuzul»”, dbrom.ro 20 XII 04)
– economic și profesional (“[S]tarea jalnică în care se află
societatea [CFR Marfă] e cauzată de […] «traseismul» foștilor
directori. […] foștii directori au fost «racolați», uneori cu
contractele CFR cu tot, de companiile private de profil” ziare.com
19 I 10; “[Î]ncă sunt doctori care au multe colaborări la privat,
ceea ce duce la un traseism profesional”, Cotid. 19 VIII 09);
– ziaristic (“Când vorbesc despre traseismul ziaristic mă refer la
așa-numiții lideri și liderași de opinie, al căror număr la noi e
de-a dreptul impresionant, la acei jurnaliști care, după ce
proslăvesc o anumită orientare politică și ne povățuiesc într-un
anume fel, schimbă brusc macazul în clipa în care se pomenesc la o
altă tribună gazetărească”, europalibera.org 16 I 10);
– confesional, desemnând trecerea de la o confesiune la alta
(“Traseismul confesional […] Deși termenul «traseism» sugerează o
nuanță peiorativă, personal consider că omul care dovedește un soi
de «neastâmpăr» în a căuta calea spre Dumnezeu, animat fiind de
dorința de a fi mântuit, ei bine, acest om trebuie apreciat și
respectat. forumcatolic.cnet.ro 18 XI 07)
– cultural, sinonim cu preumblare (“Traseism cultural nocturn.
Vineri noapte, bucureștenii au dat piept cu căldura plimbându-se de
la o proiecție la alta pe la Institutele Culturale”, Cotid. 25 VI
07).
Îndepărtându-se tot mai mult de sensul originar, traseismul tinde
să fie aplicabil nestatorniciei sau, și mai general,
schimbării.
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
Cuvinte-cheie: traseism, traseist, traseistă, fripturism, fripturist, aviator, aviatorism
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București).
Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universității București).
Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la
Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făråmiță Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă
nepoți.