In anii ’80 ai secolului trecut,
in plin război rece, Biblioteca Congresului din Washington comanda
o anchetă menită a stabili cărțile care au marcat in mod hotărâtor
gândirea cititorului american. Prima, evident, a ieșit
Biblia, dar locul al doilea era ocupat de Atlas
Shrugged (Răzvrătirea lui Atlas), un roman filosofic
(netradus in românește) de Ayn Rand.
Intre timp, ecartul dintre cele
două cărți s-a mărit, clasamente de pe net păstrând, incă
nedisputat, primul loc pentru Biblie și coborând
Atlas-ul răzvrătit pe locul al zecelea. Oricum, o
prezență descumpănitoare in elita cărților. Sau, poate, pe deplin
meritată, in măsura in care ne face să reflectăm la seducția
glasului sirenelor sau… al Mamonei.
Ayn Rand este pseudonimul
literar al Alisei Zinovievna Rosenbaum (Sankt Petersburg, 1905 –
New York 1982). Născută și crescută intr-o familie de evrei
nepracticanți (tatăl, chimist ca formație, iși intreținea familia
din veniturile unei farmacii), Alisa a avut la vârsta de nouă ani
revelația viitoarei cariere: avea să fie o scriitoare de succes.
Naționalizând farmacia paternă și condamnând familia la sărăcie,
bolșevicii au făcut-o să vadă că dorita bunăstare și inflorire
personală nu puteau fi atinse decât in America libertății, unde a
și ajuns in 1926. Avea 21 de ani, un pseudonim literar creat cu
grijă (după cum a explicat ea insăși, Ayn era prescurtarea
prenumelui finlandez Ayna, iar Rand venea din jocul cu literele
cirilice ale numelui de familie citite de un ochi alfabetizat latin
– iar nu, cum s-a construit legenda, din marca mașinii de scris
Remington Rand la care iși dactilografia textele) și continentul
opulenței care i se intindea la picioare. Rămânea doar să-l
cucerească… Și a făcut-o, infiltrându-se pentru inceput in
redutele Hollywood și Broadway. In 1943, când i-a apărut primul
roman de succes, The Fountainhead (Izvorul – și
acesta netradus in românește), Ayn Rand avea clare in minte liniile
unei noi filosofii, obiectivismul, astfel numit pentru că termenul
“existențialism”, pe care și l-ar fi dorit, nu mai era disponibil –
fusese adjudecat.
Numele de obiectivism vine de la
constatarea realității obiective – o realitate existentă in mod
absolut. Eșafodajul obiectivist randian se intemeiază pe câteva
principii expuse clar și simplificator, aproape hollywoodian:
raționalismul deificat, individualismul proslăvit și capitalismul
de tip laissez-faire jinduit. Ayn Rand respingea deopotrivă
socialismul/nazismul, altruismul și credința, pe motiv că tot ceea
ce este supraindividual ingrădește inflorirea personalității. Apăra
ateismul ca singura poziție rațională in fața unui Dumnezeu-concept
respins pe motiv că ar fi rațional nedemonstrabil. Libertatea
individului este totală, inclusiv aceea de a greși – de aici,
aprobarea consumului de droguri și proclamarea dreptului la
sinucidere sau la pruncucidere, prin avort. Propaganda și
pornografia, in numele aceleiași libertăți individuale, nu ar
trebui cenzurate. Atâta vreme cât raționează și nu incalcă
libertatea celorlalți, individului ii este permis orice – inclusiv
să se substituie dumnezeirii. Și, de pe această poziție, să-și
proclame, mediatic argumentat, egoismul ateu. Individul trebuie să
existe pentru sine insuși, să nu facă niciodată sacrificii și să nu
permită ca alții să se sacrifice pentru el.
Identificat de către unii
critici cu o religie sau chiar cu un cult, obiectivismul randian
iși datoreaza, probabil, o parte din fulminantul succes popular (la
cinci decenii de la publicare, un sondaj afirma, in 2007, că 8%
dintre americani citiseră Răzvrătirea lui Atlas) gândirii de
tip dihotomic inoculate după al doilea război mondial americanului
de rând, căruia i s-a repetat neintrerupt, chiar dacă era sclavul
benzii de montaj sau răcanul care se supunea ordinelor in Vietnam,
că trăiește in partea cea bună a lumii, aceea a
libertății.
Menită mai mult a seduce decât a
demonstra, teoria randiană a obiectivismului și-a atins scopul: a
fost vândută cu succes.
Exemplificări și datări veți
găsi in ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente),
aflat in pregătire la Editura Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făramiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți.