La 23 decembrie 2014, la Muzeul Theodor Aman (C.A Rosetti nr. 8, București), a avut loc vernisajul expoziției „Misterele picturii lui Theodor Aman” și lansarea volumului „Theodor Aman. Renaștere și edificare”, de Marian Constantin, editura Noi Media Print 2014. Un cadou de Crăciun pregătit cu minuțiozitate de Muzeul Theodor Aman: deschiderea unei noi săli de expoziție, ce vine să completeze întreg patrimoniul casei muzeu și continuă ciclul expozițional „Vindecări miraculoase”, aducând în fața publicului noi tablouri restaurate de specialiștii Muzeului Municipiului București.
Una dintre temele preferate ale pictorului Theodor Aman este natura statică cu cireșe. Cu toate că în majoritatea naturilor statice cu această temă pictorul folosește nenumărate alte obiecte pentru a întregi compozițiile, cireșele sunt centrul de interes al picturilor sale. Puțini privitori își pot imagina că pictura lui Aman înseamnă un sumum de elaborări, încercări și renunțări. Aman nu era pictorul meticulos pe care-l cred mulți admiratori, ci era un temperament vulcanic, oricând gata să experimenteze noi expresii tematice și plastice, folosindu-se de o pensulație energică, subsumând calitățile de sculptor, desenator și gravor în gestul pensulei. Martori ai framântării sale creative putem fi astăzi nu doar învățând să-i privim opera cu valențele ei ci, datorită dezvoltării tehnicii de analiză a picturii, pătrunzând prin straturile picturale de suprafață, vizibile cu ochiul liber. Astfel, la studiul picturii cu aparatul de reflectografie în infraroșu se descoperă portretul unui personaj feminin pictat de Theodor Aman în alte lucrări ale sale. Acest caz nu este singular în opera lui Aman ci se întâlnește în foarte multe dintre creațiile sale.
Muzeul „Theodor Aman”, primul muzeu de artă din capitală, a fost deschis oficial la 16 iunie 1908. Clădirea eclectică, asimilabilă în principal tipologiei neoclasice franceze, afișează în partea superioară elemente de decor ce amintesc templul grec (cornișa puternică, sugestia denticulilor, meandrul grec, frontoanele marcate de acrotere, care alcătuiesc coronamentele ferestrelor), precum și elemente ce se revendică din Renașterea florentină (volumetria aproape cubică, asemeni celei de la palatele florentine, simetria fațadelor principale, nișele cu statui de pe fațada nordică, prezența medalioanelor și discurilor decorative). Este casa în care a trăit și a creat peste 22 de ani Theodor Aman (1831 – 1891), cel care a conceput fiecare detaliu al acestui veritabil „templu al artei”, de la proiectul de arhitectură pus în practică de antreprenorul german Fr. Scheller între anii 1867 – 1869, până la decorația exterioară și cea interioară (vitraliile, pictura murală, medalioanele sculptate pe uși, pictura aplicată pe uși, mobilierul sculptat, lambriurile și soba din atelier, stucatura tavanelor).