Ei caută sectretul succesului nostru. Dar nici noi nu știm care este. Pur și simplu facem ceea ce facem în ultimii 130 de ani”, a explicat Klais. Orgile sale tronează în săli de concerte din întreaga lume, din Taiwan până în Argentina, scrie agenția Thomson Reuters.
“Mittelstandurile” germane, firme producătoare mici și mijlocii adesea deținute de familii, au devenit motiv de invidie din partea liderilor politici și din afaceri din întreaga lume, dornici să le copieze. IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiei germane, cea mai mare din Europa și motorul de creștere al continentului.“Unele state nu s-ar fi cufundat în crize atât de adânci dacă ar fi avut IMM-uri mai puternice”, a declarat ministrul adjunct al economei, Ernst Burgbacher, alimentând mândria unui sector care contribuie cu jumătate la PIB-ul german și a ajutat țara să treacă cu bine prin criza financiară globală.
Dar “Mittelstandurile”, ale căror rădăcini se pierd în sătulețele din Germania medievală și care-și trag seva din cultura conservatoare a orașelor mici, sunt un model care nu poate fi exportat automat în societăți fundamental diferite.
Industriașul francez Louis Galois a descris pasiunea pentru Mittelstanduri ca fiind “o fixație pasionată” care ignoră slăbiciunile.
Unii spus că modelul afacerilor mici germane nu mai este potrivit pentru secolul XXI. Generațiile mai tinere au rețineri în a prelua firma familiei, care poate întâmpina probleme de finanțare în vremuri în care creditarea se face cu prudență.
“Membrii comunității Mittelstand tin să devină imobili, să moștenească profesia și afacerea de la generația anterioară și să urmeze un drum de viață mai degrabă conservator”, a spus Andreas Woergoetter, analist la Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
El și alți economiști critici subliniază că, deși și-a îmbunătățit de mult timp producția, Germania nu este la fel de “pricepută” la “inovație radicală”. Germania nu este un pionier al revoluției digitale, al inovației financiare și al creării de bunuri de lux și nu are companii precum Google sau Apple.
“În loc să gândească în afara cutiei, Mittelstandurile vor mai degrabă să facă cutia mai mare. Acestea preferă mai degrabă inovație treptată decât radicală”, a mai spus Woergoetter.
Un sondaj recent realizat de firma de consultanță McKinsey arată că Germania se concentrează încă pe exporturi la care forța de muncă are un aport substanțial. În domenii precum tehnologia de vârf, economia germană a rămas în urma celor vecine, precum cea a Franței și Marii Britanii.
Invidia
Modelul de afaceri, precaut și muncitor, al Mittelstandurilor este chiar reflexia imaginii Germaniei și oferă o alternativă la creșterea pe termen scurt și alimentată cu datorie despre care se spune că a dus la criza financiară globală și la cea a datoriilor din zona euro. Modelul
este versiunea modernă a fabulei țestoasei care a întrecut iepurele. Companiile Mittelstand sunt în general definite ca fiind acelea care au până la 500 de angajați și venituri anuale nu mai mari de 50 de milioane de euro, deși unele afaceri mai mari consideră că fac parte din acest sector.
Principala diferență între o companie Mittelstand și alta de alt gen este că managerul este adesea și proprietarul, potrivit organizației de lobby BVMW. Deoarece cei care dețin Mittelstandurile se concentrează pe transmiterea afacerii către urmași, ei tind să prefere planurile pe termen lung în locul beneficiilor pe termen scurt. Klais a subliniat, cu mândrie, că firma sa are aceeași mărime ca în 1896. Ca mulți manageri de IMM-uri care se tem că extinderea rapidă poate pune afacerea în pericol, el nu are ca obiectiv creșterea și a evitat să lase munca pe seama subcontractanților pentru a mări profitabilitatea.
“Nu vreau să creștem. De ce am face așa? Este o piață mică și mai degrabă am participa la cele mai interesante proiecte decât să construim mai multe”, a spus Klais.
În timp ce concurenții din alte țări europene acumulau datorii, Mittelstandurile au construit capital. În acest fel, profitul nu a crescut spectaculos, dar creșterea este sustenabilă.
Cheia succesului
Prin această atitudine pe termen lung, uneori paternă, dar și prin refuzul de a pierde muncitori calificați, firmele Mittelstand au evitat să concedieze personal atunci când exporturile au scăzut în timpul crizei. În schimb, aceste companii au profitat de o măsură guvernamentală care presupunea subvenționarea unui program de lucru redus pentru a se evita concedierile.
Preferința pentru consens cu angajații a permis Mittelstandurilor să reducă costurile salariale ceea ce, împreună cu reformele guvernamentale, a ajutat la menținerea și la crearea de noi locuri de muncă. BVMW estimează că în perioada 2005-2011 au fost create 1,8 milioane de locuri de muncă.
De asemenea, faptul că Mittelstandurile sunt axate pe industrie a reprezentat un avantaj pentru acestea, dat fiind că acum este din nou în vogă producerea de bunuri. În prezent, economiile bazate exclusiv pe servicii, precum Marea Britanie, încearcă să se reechilibreze.
Consultantul financiar Hermann Simon, care a consacrat termenul de “campion ascuns” referitor la firmele de dimensiuni medii care au devenit lideri la nivel mondial, estimează că 48% dintre acestea sunt din Germania. Unele dintre ele înregistrează mai multe brevete pe an decât toate țările europene la un loc.
Perseverența în inovație, calitatea și serviciile ireproșabile oferite după vânzarea unui produs au făcut brandul “Made în Germany” renumit, compensându-se astfel costurile ridicate cu forța de muncă și ajutând Germania să rămână unul dintre cei mai mari exportatori din lume.
Unii analiști consideră că Mittelstand-urile arată cum pot producătorii din țările dezvoltate să concureze cu rivalii din economiile emergente unde forța de muncă este ieftină.
“Suntem inspirați de companiile germane și de capacitatea lor de a transforma în ceva nou produse banale”, a spus Alexandre Montay, membru al unui grup francez de lobby pentru companiile de dimensiuni medii.
Spre exemplu, Manfred Bogdahn a inventat acum 40 de ani lesa retractabilă pentru câini. Firma lui încă mai produce acest tip de lesă în Germania și are cotă de 70% din piața de profil la nivel mondial.
Un alt capitol la care firmele Mittelstand excelează este programul vocațional dual, care combină cursurile de pregătire teoretice pentru angajații tineri cu cele practice. Faptul că există o legătură mai strânsă între instituțiile de învățământ și companii înseamnă că aceste cursuri sunt concepute în funcție de nevoile firmelor, unul dintre motivele pentru care rata șomajului din rândul tinerilor este redusă în Germania.
Andreas Pieper de la Institutul pentru Educație Vocațională a menționat că multe țări se întreabă cum a reușit Germania să mențină rata șomajului din rândul tinerilor la 8%, când media UE depășește 20%.
O afacere foarte germană
Cu toate acestea, mulți analiști consideră că alte țări nu pot copia modelul Mittelstand-urilor, care a evoluat dintr-un mediu economic și politic unic.
“Nici chiar Germania nu știe cum să copieze acest model în chiar interiorul granițelor sale”, atrage atenția Jacqueline Henard, autoarea studiului “Germania, un model. Dar pentru cine?” Ea susține că Germania nu a reușit să repete succesul Mittelstand-urilor în landurile din fosta Germanie comunistă. Ea a tras concluzia că fiecare țară ar trebui să se concentreze pe reformarea propriului model de afaceri, așa cum a făcut Germania.