Pe Gijsbert Huijink, licentiat in economie generala si cibernetica la Amsterdam – cu o specializare in economia statelor central si est-europene – “l-a prins febra” pentru Est in 1989, cand se afla intr-o calatorie de studii la Berlin, la zece zile dupa deschiderea granitelor intre cele doua Germanii.
Gijsbert, managerul companiei Quadra, care se ocupa cu exportul de mobila si articole decorative, spune ca acea atmosfera de speranta a fost catalizatorul activitatilor sale ulterioare.
A terminat facultatea (in ultimul an a facut stagiu la o firma de consultanta care avea ca teritoriu de actiune Cehia si a calatorit in tot Estul) si dupa aceea a aparut oportunitatea stabilirii intr-o tara din regiune: “Am ales Romania pentru ca am considerat-o cu potentialul cel mai mare.
Asa ca am venit aici in 1993, imediat dupa ce am terminat facultatea”. Doi ani a fost implicat in activitatea de consultanta pentru oamenii de afaceri si totul a durat pana si-a descoperit un var anticar care voia un partener pentru a deschide o capacitate de productie in Romania.
Curatenie in grajduri
Inceputurile lui Gijsbert ca om de afaceri dateaza din vara lui 1995 si sunt localizate intr-o comuna prahoveana, Gura Viisoarei, singurul loc unde, la acel moment, a reusit sa gaseasca un spatiu pentru activitatile preconizate: “Atunci era foarte greu sa gasesti un spatiu de inchiriat.
Fabricile de stat cereau preturi exorbitante pentru spatii care nu aveau nici un fel de facilitati. La Gura Viisoarei am gasit niste grajduri, le-am curatat si am inceput. Fara plan de afaceri, doar cu increderea ca putem face ceva”.
Pana sa aleaga varianta mobilei, Gijsbert a incercat mai multe produse. Prima oara a ales statuetele din rasini poliesterice.
Exista oarece piata, dar si un mare impediment tehnologic: in anotimpul rece, in incinta de fabricatie trebuia sa fie in permanenta plus douazeci de grade, temperatura necesara obtinerii unor reactii chimice, deci un spatiu foarte bine izolat.
Cum nu a mers, au incercat cu obiecte decorative din fier forjat si de sticla, iar in cele din urma cu mobila. Repetatele experimente au dus la concluzia ca mobila este cea mai rentabila afacere, in prezent 80% dintre produsele “desfacute” de Quadra fiind articole de mobilier.
Cei de la Quadra aveau un spatiu inchiriat pentru cinci ani, dar cum afacerea a inceput sa mearga bine, au aparut si primele necazuri: “Proprietarul era multumit ca primea banii in fiecare luna. Cand a vazut ca ne merge bine, s-a apucat sa ne spuna ca statia de curent electric este a lui si nu se stie cand s-ar putea intampla un accident acolo. Ne-am dat seama ca nu mai este de stat in acel loc”.
Asa ca in 1997 au luat-o, intr-un fel, de la capat. Atunci firma avea 60 de angajati: “Am aflat intamplator ca o firma de stat avea spatii de vanzare. Am vazut ca era potrivit pentru noi si am cumparat. La inceputul lui 1998 ne-am mutat la Targoviste, am ramas acolo si, daca ar fi dupa noi, nu mai vrem sa plecam”.
Irlandezii prefera finisajul ceruit
Peste jumatate din mobila exportata de Quadra ia drumul Europei Occidentale, iar 40% merge in America de Nord: “noi lucram ca angrosistii. Livram in conteiner sau cu camionul. Daca e cineva care vrea doua sau trei bucati ii dam, daca il cunoastem, dar numai din obligatie, nu ca afacere principala”.
Anul trecut a fost bun pentru aceasta companie exportatoare de mobila. S-a incheiat cu profit si cu cifra de afaceri de patru milioane de euro.
Romania este doar o piata de desfacere ocazionala pentru produsele Quadra si aici clientii sunt, in principal, strainii care vor sa isi mobileze apartamenetele sau casele.
Gusturile in materie de mobila ale clientilor companiei sunt foarte diferite. Este o ecuatie cu trei elemente: esenta de lemn cu care se lucreaza, modelul in sine si finisajul.
Diversificarea produselor in functie de gusturilor clientilor tine seama de aceste elemente: clientii irlandezi prefera modelele cu finisajul ceruit, in Germania si Olanda se vand modele asemanatoare, dar vopsite – care creeaza o alta atmosfera -, iar pentru Anglia se livreaza si mobila nefinisata. Americanii sunt heterocliti in gusturi, prefera toate stilurile.
Quadra are 130 de modele de mobila si 150 de modele de articole decorative. Gijsbert spune ca, de obicei, cu acest fel de mobila nu se decoreaza complet o casa. Sunt mai curand piese de “ocasional furniture”, piese de stil: aâ¬ointr-o casa moderna asemenea mobila este combinata cu cea din Indonezia, Mexic, China”.
Putinii clienti romani sunt cei care au case pe masura, pentru ca, intr-un apartament mic, asemenea piese de mobilier sunt mai greu puse in valoare: “sunt oameni care au umblat destul de mult in strainatate si si-au format acolo un anumit gust”.
Desi nu au ajuns inca sa-si vanda marfa pe Internet, cei de la Quadra au site propriu si cea mai mare parte din corespondenta se poarta prin posta electronica.
Cel mai greu pentru Quadra a fost in primul an de activitate, cand era dificil de gasit combinatia ideala de servicii si produse care sa “prinda” piata.
Era si marea problema a furnizorilor, pentru ca firma lucreaza numai cu parteneri privati: cei 160 de oameni din companie fac fac verificarea de calitate si finisajele.
Productia in sine este realizata de producatorii privati romani – firme mici, cu zece-treizeci de angajati care fac cate trei-patru modele: “noi le verificam, le punem pe stoc, cand vine comanda asamblam un camion sau conteiner si le livram”.
La fel ca anul trecut, lucrurile au mers bine si in primul trimestru al lui 2001. Acum, apreciaza Gijsbert, este mai greu din cauza tendintei de recesiune din Statele Unite.
SUA sunt o piata importanta pentru companie si, pe seama acesteia, capacitatea de productie a sporit cu 30% comparativ cu nivelul anului trecut: “nu se poate problema unui ritm sustinut de livrare in urmatoarele doua-trei luni, mai ales ca vara nu prea se cumpara mobila in Europa.
Nu sunt produse de stricta necesitate, poti sa traiesti foarte bine si fara ele. Lumea le cumpara cand se simte bogata si are timp sa se duca sa se uite”.
Oricum, pentru sfarsitul anului se preconizeaza, in varianta pesimista, aceasi cifra de afaceri si, in varianta optimista, o jumatate de milion de euro in plus. Totul va depinde de cum va merge afacerea in semestrul al doilea al anului.
Nu cu subventii iti pui in practica o idee
Pe Gijsbert il supara “schimbarile dese si frecvente (sic!)” ale legislatiei. El crede ca legile in sine nu sunt o problema, dar i-ar placea daca, la un moment dat, legislatorii s-ar hotari sa lase legile asa cum sunt – “cam doi-trei ani, fara schimbari la doua-trei luni”.
El spune ca, mai ales, schimbarile regimului de TVA provoaca neliniste, pentru ca firma lucreaza cu multi furnizori, iar recuperarea TVA se face greu: “Nu stim pe ce picior sa dansam ca sa lucram legal. Am vrea stabilitate si sa fim lasati in pace”.
El mai crede ca nu subventiile pentru intreprinzatori sunt cele care conteaza, ci crearea conditiilor de care au nevoie cei cu idei practice: “de obicei, o idee o pui in practica cu banii tai, nu cu subventii”.
Critica intreprinzatorului omnipotent
“Societatea de piata functioneaza in Romania de 11 ani – o nimica toata. Totusi, oportunitati sunt peste tot, trebuie sa ai un pic de cunostinte ca sa le poti pune in practica”.
Managerul de la Quadra crede ca una dintre “hibele” inteprinzatorului roman este dorinta de omnipotenta: “Se pierd in lucruri diferite. Un metalurgist face produse din metal.
Are nevoie de camion pentru transport, nu il inchiriaza, ci il cumpara si, daca are partener in strainatate face si o firma de transport international. La un moment dat pierde, pentru ca nu isi investeste banii in activitatea de baza, ci in activitati auxiliare care nu sunt necesare pentru succesul in piata”.
El spune ca zece ore de lucru pe zi sunt de ajuns pentru intretinerea unei activitati principale: “sa te mai risipesti inca doua-trei ore pe zi pentru ca soferul tau este undeva blocat la vama, in Austria si tu trebuie sa mergi la ambasada sa rezolvi este deja alta afacere”.
Despre mult discutatul export de cherestea, Gijsbert spune ca nu se simte deranjat de stoparea acestuia: “este un fel de subventie indirecta pentru producatorii romani. In 1995, preturile la materia prima erau de ras. Acum sunt rezonabile, nu ca in tarile cu acelasi potential de masa lemnoasa -Indonezia, Mexic.
Cu cheresteaua importata din Romania, chinezii au reusit anul trecut sa isi mareasca cu un miliard de dolari exporturile de mobila in Statele Unite. Atunci de ce sa nu poata si romanii, cu mobila facuta din cheresteaua romaneasca?”.
Viitor portar la propria firma
Gijsbert Huijink (32 de ani) este inalt, simpatic, cu ochelari si vorbitor bun de limba romana, cu un limbaj destul de colorat cu expresii neaose. Ii place sa isi petreaca concediile sub soarele de la Vama Veche.
Munceste eficient, opt ore pe zi. O zi proasta este una consumata in Bucuresti, pentru trei intalniri de cate o jumatate de ora, iar o zi buna este cea pe care si-o petrece la fabrica din Targoviste, cu echipa sa: “Am o echipa foarte buna. Uneori stau si cate doua-trei saptamani in strainatate, pentru discutii cu clientii, iar la fabrica treaba merge fara probleme”.
Chiar si asa, oamenii de la Quadra fac training, cu specialistii unei firme conduse tot de un olandez. Gijsbert isi doreste ca afacerea sa sa meargaa atat de bine, incat sa-i lase numai pe oamenii lui sa o continue: “Ma angajez portar la firma mea. Stau la poarta si vad cum intra si ies camioanele”.
Initial, pentru viitorul apropiat, s-a gandit sa mai deschida o fabrica, dar a ajuns la concluzia ca nu mai vrea sa lucreze douasprezece ore pe zi. NU se gandeste sa se stabileasca in Romania, pentru ca pe termen lung “viata nu poate fi aici ca la Amsterdam”.
Deocamdata, rezidenta lui este aici (“casa principala”) si, o data pe luna, pleaca “un pic” in Olanda: “In ultima perioada am fost plecat foarte des. Trei luni nu ma mai misc de aici”.
Gijsbert este dintre oamenii care nu cred in programul de lucru de 12-14 ore pe zi: “Nu-i cred pe cei care spun ca lucreaza 12-14 ore pe zi. Daca este asa, imi pare rau pentru ei. Inseamna ca nu mai ai viata personala… atunci pentru ce traim?”