Pe vremea când la metrou se găseau ziare distribuite gratuit (unele dimineața, altele după-amiaza) vedeam sau întâlneam o doamnă respectabilă, de două ori pe zi, cărând câte o sacoșă burdușită cu publicațiile respective. Căra cu destulă greutate povara de presă și intra cu ea într-un bloc. N-am izbutit niciodată să aflu ce făcea cu teancurile alea de ziare, deși eram (și încă sunt) foarte curios. Tot ce știu este că publicațiile cu pricina erau moca și, ca atare, nu te putea împiedica nimeni să-ți iei câte vrei, chiar pe toate dacă le puteai căra.
Moca îi place românului cel mai mult. Dacă sunt moca, vizitatorii unui târg de produse industriale își îndeasă în genți zeci de prospecte ale unor, să zicem, roți dințate, de care nu au absolut nici o nevoie.Dacă e moca muștarul la un fast food, atunci fiecare se simte dator să mănânce cel puțin echivalentul unui borcan. La fel și ketchup-ul – când e moca se mănâncă cu polonicul. Tot așa se întâmplă și cu scobitorile – chiar și persoanele fără dinți își iau câte un snop.
Sunt și locuri unde dai un ban și capeți un pahar gol, de carton, pe care poți să-l umpli de câte ori vrei la un dozator. Cetățeanul românesc bagă în el, în condițiile date, găleți de chimicale acidulate, până se învinețește. Și asta pentru că e moca.
Moca e bun, moca place tuturor.
Când la mine în cartier s-a deschis o șaormerie, patronul a anunțat că în prima zi va oferi, moca, primilor nu știu câte sute de clienți, câte o șaorma gratis. Urmare a acestui nesăbuit anunț, după prima zi a fost nevoit să închidă pentru o săptămână și să-și renoveze localul devastat. Doar la vreo expunere de moaște la Patriarhie am mai văzut o asemenea îmbulzeală ca la șaormeria cu pricina.
Cred că, dacă s-ar distribui moca, cetățeanul românesc s-ar înghesui să bea și cucută. Sau, dacă o companie aeriană ar anunța că oferă moca un zbor (dus) la Polul Nord primilor trei sute de cetățeni încălțați în șlapi, avionul ar fi luat cu asalt – ce contează că nu numai că n-ai ce să faci la Pol, dar nici măcar nu te vei putea întoarce de acolo. Drumul dus e moca și asta este tot ce contează!
Psihologia lui moca o cunosc foarte bine și politicienii. Tocmai de aceea, în preajma campaniilor electorale distribuie (moca) băști, galoși, mititei, găleți, pixuri, pungi cu griș, franzele și alte minunății. Alegătorul român apreciază foarte mult gesturile de acest fel. Și ce dacă aceiași oameni care astăzi le dau moca mâine o să ia și pielea de pe ei? Chiar nu contează ce-o să fie mâine, atâta timp cât astăzi e moca.