Ana Maria Zahariade
Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989Architecture in the communist project. Romania 1944-1989
Editura Simetria
Ana Maria Zahariade predă teoria arhitecturii și conduce lucrări de doctorat la Universitatea de Arhitectură si Urbanism “Ion Mincu” din București, este implicată în cercetări teoretice despre modernismul românesc și central european, arhitectura românească sub comunism și după, locuire și reabilitarea marilor ansambluri, precum și registrul estetic in teoria arhitecturii. A primit două premii naționale pentru publicații și activitate curatorială (UAR, 1998; Margareta Sterian, 1999) și Premiul Herder (2003, Alfred Toepfer Foundation și Universitatea din Viena) pentru activitate teoretică și activism cultural.
Cartea Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989 adună cinci studii și eseuri, scrise între 2002 și 2007, revizuite și adăugite pentru acest volum, pe care autoarea le intitulează “schițe pentru o istorie care trebuie scrisă”: “Două cărți, visul comunist și Dacia 1300”, “Despre tăcere și cuvinte”, “Citind tăcerea: «arhitectul fericit»”, “Arhitectura care nu a existat: «arhitectura ocultă»” și “Proiectul comunist în beton – o istorie a profesiunii”.
Volumul a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România.
“Schițele” încearcă să descifreze sensul în care a evoluat practica de arhitectură sub comunism, căutând să identifice punctele de inflexiune care au modelat construitul de-a lungul acestei perioade și să surprindă existența și geometria variabilă a acelui spațiu de libertate profesională care a scapat dicteului politic. Volumul ne propune, astfel, o reflecție asupra istoriei recente.
“Subiectul e actual – scrie autoarea – și pentru că îl locuim: arhitectura perioadei comuniste face parte din existența noastră cotidiană și ne pune felurite probleme, atât profesionale cât și umane. Pare însă să-i intereseze mai mult pe arhitecții și cercetătorii occidentali decât pe noi. E o situație cel puțin ciudată, care ridică întrebări și față de care e greu să nu ai o reacție. A mea este punerea împreună a rezultatelor de moment și a concluziilor parțiale ale cercetării, subîntinse de întrebările, dubiile și temerile prin prisma cărora am încercat să descifrez acest moment al arhitecturii românești.”