Mai bine de patru secole, oamenii au plătit pentru știrile pe care le citeau prin achiziția unei publicații. După anul 2000, a venit momentul în care au primit aproape aceleași informații gratis pe internet.
Însă după euforia de început în care au pus totul la liber pe internet cu dorința de a atrage și mai mulți cititori, companiile media au realizat că această rețetă, deși crește audiența publicațiilor, mănâncă din venituri. Publicitatea câștigată pe internet nu reușește să acopere pierderile înregistrate din scăderea abonamentelor și a vânzărilor publicațiilor la chioșcuri.
Primii care au realizat acest lucru au fost marile ziare economice ale lumii -The Wall Street Journal și Financial Times. Aceste ziare nu au mai lăsat tot conținutul gratis pe internet, iar acum sunt date ca exemple pozitive pentru faptul că reușesc să treacă mai ușor criza.
De partea cealaltă, cei care au nevoie de informații financiare și cei pentru care accesul în timp real la conținutul unui articol “nu are preț” sunt dispuși să plătească.
În iulie 2010, un alt gigant media, News Corporation, companie controlată de mogulul Rupert Murdoch, a aplicat la rândul său modelul taxării conținutului online pentru ziarele quality The Times și Sunday Times din Marea Britanie. În primăvara acestui an l-a preluat și cel mai influent ziar din Statele Unite, The New York Times.
Pe site-ul celor de la The Times din Marea Britanie trebuie doar să dai un click pe o știre oarecare pentru ca oferta să apară mare pe ecran: 1 liră sterlină (1,14 euro sau 1,6 dolari) pentru acces la informații timp de 30 de zile, pentru ca apoi să plătești două lire sterline pe lună pentru aceeași informație.
La The Wall Street Journal, cel mai cunoscut ziar economic din lume, deținut acum de News Corp., fără abonament ai acces doar la primele rânduri din știre, suficiente pentru a te face curios și să plătești cei 1,99 dolari (1,14 euro) pe săptămână pentru acces pe site-ul ziarului. Cu mai puțin de un dolar în plus, respectiv cu 2,69 de dolari poți avea acces atât la varianta de print, cât și la cea de online timp de o săptămână. Și Financial Times folosește același model.
Un model ceva mai diferit oferă cei de la The New York Times, care au cel mai accesat site al unui ziar de la nivel mondial. Cititorii pot accesa gratuit până la 20 de știri înainte de a li se propune un abonament. De asemenea, revista americană Time are în vedere trecerea la citirea pe net contra unei taxe, în timp ce site-ul The Economist deja nu mai poate fi citit gratis.
În România, la finalul lui 2010, Ziarul Financiar a reluat modelul conținutului online plătit, prin lansarea serviciului ZF Exclusiv, un produs ce conține știri exclusive din business/ finanțe, știri produse de Ziarul Financiar, Business Magazin și Mediafax Business News. La mijlocul acestui an Ziarul Financiar a introdus un nou produs similar, cu plată, ZF English, un site cu știri în limba engleză.
“Urmărim și noi ce se întâmplă în afară, ce fac ziarele mari, în special cele economice, cum îmbină pe internet conținutul gratis cu cel plătit. Avem articole pe care nu le poți găsi și citi în altă parte, iar cititorii noștri sunt dispuși să plătească pentru acest lucru. Cine se abonează la ZF Exclusiv poate citi cu câteva ore înainte articole care apar ulterior în ediția print și online”, explică Nicoleta Nedea, publisherul Diviziei de Business din cadrul Mediafax Group, din care fac parte Ziarul Financiar, revista Business Magazin și Mediafax Business News. Într-un curent în care toată lumea spune că oamenii nu vor plăti pentru a citi articole de presă pe internet, ea spune ca semnalele și rezultatele produsului ZF Exclusiv, după mai bine de șase luni de la lansare, sunt “încurajatoare”.
“Până în prezent, singurele informații pentru care lumea este dispusă să plătească sunt informațiile economice. Veniturile obținute din ZF Exclusiv la jumătatea anului sunt la nivelul de cinci zerouri, cu potențial clar de creștere. Și ZF English începe să câștige cititori care au nevoie de acele informații și sunt dispuși să plătească un preț pe ele”, menționează Nedea.
“Când am introdus serviciul ZF Exclusiv, în primele zile prima reacție a cititorilor de pe online a fost de iritare. Ceea ce înainte puteau să citească gratis, dintr-o dată a devenit pe bani. La început nu au realizat ce înseamnă dacă nu citești aceeași știre. Îmi amintesc de un articol despre Fondul Proprietatea care a fost publicat pe ZF Exclusiv. Informația din cadrul articolului era extrem de prețioasă și dintr-o dată o parte din cititori au realizat că aveau nevoie de ea pe loc. Dacă o citeau a doua zi în ziar era mult prea târziu”, menționează Cristian Hostiuc, directorul editorial al Ziarului Financiar.
Pentru moment serviciile lansate de Ziarul Financiar se adresează companiilor, însă Nicoleta Nedea crede că există potențial și pentru persoane fizice, motiv pentru care vor fi lansate noi servicii similare pe mai multe segmente.
Marea provocare a tuturor publisherilor din lume este să vadă dacă oamenii sunt dispuși să plătească pentru articolele din politică, social, sport sau entertainment.
În Slovacia publisherii de presă scrisă au pus tot conținutul contra cost, lansând un abonament general. Acest sistem le permite abonaților oricăreia dintre publicațiile participante să plătească 2,9 euro și să primească în schimb timp de o lună acces la toate știrile publicațiilor care fac parte din grupul care s-a constituit pentru taxarea știrilor. Modelul, la care se uită și alți publisheri din alte țări, a câștigat teren.
Au
trecut aproape 400 de ani de la apariția primului ziar tipărit și
cele aproape patru secole au fost suficiente pentru a schimba
complet conceptul de presă scrisă. De la modul de scriere la cel de
realizare efectivă a unui ziar, toate s-au schimbat, însă de
departe cea mai importantă influență a avut-o apariția
calculatorului inițial și a internetului ulterior. Acum întrebarea
de pe buzele tuturor este “exista viață înainte de internet”?
Viață exista, însă durata de viață a unei știri era alta. Știrea despre căderea gigantului financiar Lehman Brothers, care a fost bulgărele care a declanșat criza financiară, a făcut înconjurul lumii în câteva minute, și asta doar datorită internetului, iar de trăit, trăiește veșnic pe internet. Într-o eră în care nu exista decât varianta tipărită a unui ziar știrea ar fi făcut înconjurul lumii într-o zi, în condițiile în care trebuia așteptată apariția la tarabe a ziarului. Mai mult, știrea ar fi murit imediat ce ziarul era aruncat.
În aceste condiții, toată lumea vorbește de moartea presei scrise ca mod de distribuire a conținutului și de victoria internetului. Această moarte este “grăbită” și de criza financiară mondială care a lovit din plin industria media în general și presa scrisă în particular.
Dar veniturile care se vehiculează pe online din publicitate, înainte să fie “aspirate” de Google sau Facebook sau alte medii sociale, nu sunt suficiente pentru a susține redacțiile și a realiza articole. Dincolo de discuțiile foarte animate despre viitor, veniturile din publicitatea online sunt astăzi pentru majoritatea ziarelor generaliste mai mult iluzii decât cifre de trecut în power-point-uri.
Mai mult, știrile puse la liber pe net sunt și ele la rândul lor “aspirate” de agregatoare care și-au format un model de business din această practică și parazitează ziarele profesioniste.
O parte din aceste agregatoare, lansate ca atare și declarate inițial reviste ale presei, generaliste sau de business, au profitat de lipsa de viziune a publisherilor autohtoni care le-au permis acest lucru și au preluat ani la rând titlurile și știrile esențiale din ziare, iar acum afirmă că se poziționează ca furnizori de informație concurenți cu ziarele pe baza cărora și-au format audiența
“Noi credem că printul nu va muri. În noua eră modul de distribuție a unui articol se schimbă. Întâi îl livrezi instantaneu pe mobil, newslettere, online, fluxuri specializate, video, iar apoi cu toate update-urile articolul va fi publicat în print. Sunt oameni care preferă să stea cu ziarul în față, să «simtă» articolul cu toate detaliile, unde este poziționat în pagină sau cum este ilustrat. Din aprecierile noastre ziarul continuă să ofere o ierarhizare mai bună a subiectelor. Dacă pe online principalul avantaj este faptul că citești știrea în timp real, în ziar simți importanța știrii prin poziționare. Pe de altă parte, marea provocare a noastră este să obținem bani și din celelalte canale de distribuție, nu numai din print”, a spus Nicoleta Nedea.