Caracteristicile monedei din argint sunt următoarele: valoare nominală – 10 lei, metal – argint, titlu – 999‰, formă – rotundă, diametru – 37 mm, greutate – 31,103 grame, calitate – proof, cant -zimțat.

Aversul redă o compoziție reprezentând mănăstirea Sfânta Ana – Rohia, valoarea nominală “10 LEI”, stema României, inscripția “ROMANIA”, anul de emisiune “2012” și textul în arc de cerc “Manastirea Sfanta Ana – Rohia”.

Reversul prezintă portretul lui Nicolae Steinhardt, suprapus peste imaginea unei biblioteci, textul în arc de cerc “Monahul de la Rohia”, anii între care a trăit “1912” și “1989” și inscripția “NICOLAE STEINHARDT”.

Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoțite de broșuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză și franceză. Broșurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naționale a României și casierului central.

Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 500 monede.

Prețul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broșura de prezentare, este de 340,00 lei/bucata.

Monedele din argint dedicate aniversării lui Nicolae Steinhardt au putere circulatorie pe teritoriul României.

Punerea în circulație, în scop numismatic, a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale București, Cluj, Iași și Timiș ale Băncii Naționale a României.

Nicolae Steinhardt se naște la București pe 29 iulie 1912. Își face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului “Spiru Haret”. Își ia bacalaureatul în 1929 și frecventează cenaclul “Sburatorul”, iar în 1932 își ia licența în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză și publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic “În genul… tinerilor”. Își ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 și 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile “Essai sur une conception catholique du Judaïsme” și “Illusions et réalités juives”. Colaborează la Libertatea și la Revista Fundațiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului și, din nou, Revista Fundațiilor Regale.

Refuză să colaboreze cu noul regim iar în 1960 este anchetat, apoi condamnat în “lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla și Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câțiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, “Jurnalul fericirii”. Publică volume de eseuri și de critică foarte bine primite, deși unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii și al criticii. Se stinge din viață la 30 martie 1989.