Tu, cântă înainte, iubito,
Încet, bacovian – din gură la pianCântă tu, Zeiță – Maidan
Pustietatea vitriolului aruncat în față
fără bairam de cuvinte, fără de viață…
Dădeam din șolduri ca la șotron
până când am devenit din om – neom.
Sub stratul găurit de ozon vedeam balene și lilieci pe pereți.
O auzeam hămăind benefic:
“Abia diseară, atârnat cu jnuru’…”
Da, da…, nu, nu…
Din volumul “Vânătoarea pe capete”, editura Libra, 2002