În dimineața acelei zile, care cădea în data de 20 iulie 1935, Regele Carol al II-lea, prințul Nicolae, un pasionat aviator, și Marele Voievod de Alba Iulia Mihai au sosit în Gara Mogoșoaia la ora 10,25, venind de la Sinaia. Pe peron au fost întâmpinați de Ion Inculeț, ministrul de Interne, Eugen Titeanu, subsecretar de Stat la Ministerul de Interne, Nicolae Stăncescu, directorul general al Siguranței și colonelul Gabriel Marinescu. S-a format un convoi care a sosit în Piața Buzdugan puțin după ora 10,30. Erau de față două regimente de aviație, atașații militari ai Franței, Cehoslovaciei, Poloniei, Yugoslaviei și Bulgariei, guvernul condus de Gheorghe Tătărescu, precum și Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor, Lydia Kotzebue, membrii Comitetului pentru construirea Monumentului Eroilor Aerului, preoți, generalul Stoicescu, comandantul Forțelor Aeriene, inginerul Nicolae Caranfil,subsecretar de Stat al Aerului din Ministerul Apărării Naționale, comandorul aviator Andrei Popovici, cavaler al Ordinului Virtutea Aeronautică, Alexandru Donescu, noul primar general al Capitalei, numeroși spectatori întâmplători. Generalul Stoicescu a dat raportul. Regele, însoțit de membrii Familiei Regale și de general, a trecut în revistă cele două regimente înșirate pe strada Ion Mincu și a urcat în tribuna oficială, alături de Guvern.
Monumentul a fost sfințit de preoții Inocențiu Ștefănescu și Matei Popescu, care au pomenit sufletele aviatorilor căzuți la datorie, începând cu Gheorghe Caranda, mort pe Câmpul Cotroceni la 20 iunie 1912. Pe durata slujbei, care, datorită citirii celor 181 de nume, ce figurau și pe plăcile de bronz de pe soclu, a durat o jumătate de oră, pe deasupra au trecut în formații de câte trei avioanele Ministerului Apărării și ale I.A.R. Un avion al Școlii “Mircea Cantacuzino” a evoluat pe toată durata slujbei deasupra mulțimii în amintirea celui care a inițiat turismul cu acest mijloc de locomoție.Înainte de a trage de cordonul tricolor, Regele – redevenit președinte al Comitetului, – a spus următoarele: “Inaugurăm, în această zi de sărbătoare și de reamintire a aviatorilor, monumentul prin care o țară întreagă se închină către aceia care, cu sacrificiul vieții lor, au întărit puterea noastră aeronautică și au ajutat la fala țării noastre. Această piatră și acest bronz să rămână veșnic ca o amintire, ca un semn al devotamentului și al credinței. Fie ca acei care, trecând pe această cale, vor privi acest monument, să-și înalțe sufletul, să-și întărească credința și să aibă și ei același simțământ pe care noi, acei care am luptat de la început pentru aeronautica noastră, îl avem: că în fiecare zi se face în această țară un pas înainte pe acest tărâm, pas care la noi este stropit cu sânge. Fac astăzi sburătorilor noștri urarea ca avântul și curajul lor să nu piară, ca programul aeronauticii să fie veșnic și în fiecare zi mai întărit. Fie ca aceste plăci de bronz, amintitoare a jertfelor, să se pună cât mai rar pe această piatră!”.
După Suveran au mai luat cuvântul generalul V. Rudeanu, care a menționat meritele doamnei Kotzebue, N. Caranfil, A. Popovici, Al. Donescu. Singurul vorbitor care a crezut de cuviință să menționeze numele și meritele celei care concepuse și crease monumentul a fost, spre lauda lui, generalul Rudeanu: “Monumentul care se inaugurează astăzi este sădit din iubirea fierbinte ce Majestatea Voastră poartă zburătorilor noștri și prețuirea culminantă ce dă virtuților neamului. El va aprinde, desigur, în cursul deceniilor ce vor veni, noi și uriașe avânturi, mari și mândre speranțe în inimile și sufletele românești, care îl vor privi, înțelege și simți. Gândit, inițiat și îndrumat, încă de acum zece ani, de Majestatea Voastră în calitate de Inspector General al Aeronauticii, strângerea fondurilor necesare și executarea lui au fost încredințate unui comitet. Larg sprijinit de corpul ofițerilor aeronauticii care și-au dat ultimele rezerve materiale pentru perpetua cinstire a vitejilor lor camarazi; cu concursul grațios și entuziast al doamnelor soții de aviatori, care au organizat baluri și realizat beneficii; ajutat de prima noastră instituție financiară, Banca Națională, precum și de societatea Arpa și de Eforia Spitalelor Civile, în sfârșit, cu concursul inspectorilor de aeronautică și subsecretarilor de stat ai Aerului, comitetul a putut termina lucrarea. Este opera doamnei de Kotzebue, soția generalului Kotzebue. Cheltuielile s-au ridicat la 3 milioane 580 mii lei. El stă mărturie slavei ce purtăm floarei florii tinereții românești, care, în războiul dezrobirii fraților, au pierit luptând năprasnic împotriva urgiei dușmane, laolaltă cu furia vânturilor și cu dâra sângelui lor nobil și generos a înscris întâia oară pe cerul patriei dragostea noastră arzătoare, fără de margine, pentru țară, tron și neam. Comitetul, remițând astăzi monumentul în mâinile domnului primar, îl roagă, nu numai să-i dea o cât mai patriotică îngrijire, dar încă, să facă să se perinde în jurul lui, an după an, rând după rând, generațiile tinere, pentru că aici să simtă emoțiunea neînchipuitelor însușiri ale înaintașilor lor, să-și înrădăcineze înaltul lor ideal, să-și hărăzească o viață deosebită de noblețe națională și, după cum o facem noi astăzi, să se încline cu admirațiune și respect în prezența acestui întreit simbol de strălucită vrednicie românească și cu o adâncă, nemărginită recunoștință, cu profund și nețărmurit devotament în fața Majestății Sale Regelui nostru”. La ora 11,30 a urmat defilarea trupelor de aviație. Festivitatea s-a încheiat la ora 12, în sunetele clopotelor de la biserica Mavrogheni din apropiere.
Eroii aviatori aveau un monument comemorativ de o frumusețe poetică, dar Capitala se îmbogățise cu o operă de artă de înaltă valoare estetică, deschizătoare de drumuri pentru proiectele de înnoire și modernizare patronate de Carol al II-lea. Vizibili satisfăcuți de valoarea și de succesul de public al monumentului, în ziua de 30 septembrie 1935 Comitetul i-a mai mulțumit o dată artistei: “Doamnei Lidia general Kotzebue, București. Acum, când Monumentul Eroilor Aerului s-a inaugurat în prezența M.S. Regelui pe piața din Șoseaua Jianului, Comitetul de inițiativă apreciind că: 1) Domnia Voastră ați executat lucrarea la timp și apoi ați urmărit până la montarea ultimei piese de bronz pe soclu. 2) Deși prețul contractului a fost în raport cu lucrarea – 15 000 kg bronz – destul de avantajos, la urmă Domnia Voastră nu ați cerut o majorare de preț din cauză că s-a întârziat puțin lucrarea până la acordarea pieței de pe Șoseaua Jianu. 3) Acest monument înfrumusețează Capitala grație activității rodnice și de multe ori desinteresată a tuturor celor care au pus umărul la înfăptuirea lui. Comitetul vă aduce mulțumirile sale pentru aducerea la bun sfârșit a operei executate și vă promite la închiderea tuturor socotelilor o gratificație, care, dacă nu va corespunde efortului depus de Domnia Voastră, va fi ca o distincțiune”. În numele Comitetului semna Victor Anastasiu. Nu se știe dacă autoarea reală și unică a Monumentului Eroilor Aerului, recunoscută ca atare de comanditari, a primit gratificația promisă. Cele câteva xerocopii anexate de Rostislav Kotzebue la sfârșitul albumului cu fotografii ale operelor mamei sale lămuresc doar problema paternității creației. Nici monografia dedicată falnicului monument de Victor Anastasiu nu face referire la gratificația promisă și, de altfel, pe deplin meritată.
