Amintirea vizitei la Roma a unei delegatii conduse de V.A. Urechia si a surprizei oferite de Badea Cartan, care i-a uimit pe romani cu asemanarea sa cu luptatorii daci imortalizati pe Columna lui Traian, a condus la un gest semnificativ, de inalta incarcatura emotionala.
Afland, prin intermediul profesorului C.I. Istrati, ca Romania se pregateste sa celebreze 40 de ani de domnie a lui Carol I, primaria Cetatii Eterne a comandat in vara anului 1905, copia in bronz a celebrei lupoaice romane alaptand pe Romulus si Remus. La sfarsitul lunii martie 1906 era deja gata. Din motive necunoscute, nu a sosit la Bucuresti nici la 10 mai, cand au inceput serbarile jubiliare, nici la 6 iunie cand, in prezenta lui Karl Lueger, primarul Vienei, regele Carol I a inaugurat Expozitia de la Filaret, ci abia in ziua de 7 septembrie. Atunci, insotitorul ei, contele de San Martino a daruit-o capitalei Romaniei ca semn al infratirii cu Roma. Discursul inaltului oaspete a fost scurt, dar emotionant, impresionand cu atat mai mult, cu cat, chiar in acele zile sosise si o numeroasa delegatie de aromani care au dezvaluit autoritatilor romane grozaviile deznationalizarii declansate de greci inca din 1821. A fost teribil sa-i vezi pe acesti napastuiti ingenunchiind in fata “sfintei lupoaice” expuse in mijlocului salii mari a Palatului Artelor. Catre sfarsitul toamnei, statuia a fost asezata in Piata Sf. Gheorghe (in fata magazinului Bucuresti) pe un soclu de piatra adusa de la Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti atestata istoric. A stat acolo pana in 1931, cand, dupa amenajarea Dealului Patriarhiei, a fost asezata in fata Clopotnitei. In anii in care era sustinuta originea noastra slava, a fost ascunsa in mijlocul unui palc de arbori din Piata Confederatiei Balcanice. A fost mutata la vedere, in Piata Romana, prin 1997.